Image

S-au supărat intelectuali romantici pe mine că am zis de Dalai Lama că e șeful uneia din cele mai sucitoare de minți secte de pe planetă și că domnește peste un panteon de demoni nocturni, țărănime îndobitocită și artiști occidentali cu bani și ego șovăielnic.

(“Porcul de Buddha”… cum ii arunca, provocator, Vasile Pogor lui Eminescu).

Păi să vedem :
In primul rînd, Dalai Lama nu e “liderul spiritual al buddhiștilor”, cum tot auzi și citești, ci al școlii minoritare Gelugpa (Pălăriile Galbene), avându-i ca fideli doar pe tibetani, mongoli și Richard Gere. Din Japonia pînă în Sri Lanka și trecând prin China și Thailanda, toți ceilalți buddhiști nu au nimic de-a face cu Dalai Lama și îl privesc cu aceeași indulgență cu care îl privim noi pe katholikosul armenilor : șeful unei secte minoritare.

Secta lui minoritară e cea cu doctrina cea mai îmbâcsită și irațională, ceea ce, desigur, Richard Gere nu știe, el crezând că are de-a face cu vreun fel de Zen… Demoni, Tantra, mandale, rugăciune permanentă… Reîncarnare și resturi de draci tibetani din religiile locale anterioare… Exploatare feudală în trecut. O femelă de vis, Tara (in general de culoare verde), pe care inițiații o invocă pentru a se împerechea cu ea noapte de noapte împotriva firii.

Sigur că bătrânelul cu ochelari, care ar fi simpatic în rolul acelui Lama năuc și bun din romanul Kim al lui Kipling, e seducător și predică non-violența… dar povestea cu non-violența pe hârtie e doar pentru naivi. Dalai Lama e exilat și fără putere de mai bine de jumâtate de secol. Pălăriile Galbene nu sînt violente pentru că nu mai au cum să fie azi. Insă non-violența lor scripturară e istoric la fel de reală pe cât a fost cea a adepților lui Cristos, sau a musulmanilor (“religia păcii”) : doctrina sectei lui Dalai Lama a fost cea a multora din mongolii lui Ginghis Han, care au răvășit aproape întreaga lume cunoscută. Ginghis Han și prădătorii lui cu ochi de veveriță erau animisti sau buddhiști de rit tibetan.

Sigur, nu îl facem azi mai vinovat pe Dalai Lama de ororile mongole mai mult decât îl facem pe Papa Francisc de Inchiziție, dar asta nu îl împiedică pe Dalai Lama să meargă în vizită, de pildă, la dictatorul Kalmîkiei, Kirsan Iliumjînov (mă rog, și Maica Teresa avea o feblețe pentru Pinochet)…

Image
Acest Iliumjînov, care m-a batut la șah în biroul lui din Elista, Kalmîkia (sigur, era președintele FIDE, Federația Internațională de Șah”) a fost un dictator sinistru al micii lui republici autonome mongole și buddhiste din Rusia (kalmîcii sînt singurii mongoli și singurii buddhiști în Europa, trăitori ceva mai la nord de Cecenia, o bizarerie de popor, a căror glorie e de a-l fi influențat pe fantascul Thomas de Quincey, cel cu Confesiunile unui Mâncător de Opiu, să scrie o monografie despre ei, numită impropriu Revolta Tătarilor); multimilionarul Iliumjînov s-a făcut cunoscut prin genialele măsuri de a introduce șahul în programa obligatorie a școlilor; de a-i obliga pe miniștrii săi să dea un examen de șah; de a transforma arhitectura capitalei kalmîce Elista într-o tablă de șah cu blocuri în formă de piese; de a-și lichida opozanții politici mai întregi la minte; precum și prin următoarele : propunerea de a aduce mausoleul lui Lenin in Kalmîkia, combinată cu o răpire a lui, Iliumjînov, de către extratereștri, lucru despre care nu înceteaza să se laude. Când l-am întâlnit, pretindea doar că extratereștrii îl pândesc…

Apoi, sigur, pentru a reveni la Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso al XIV-lea Dalai Lama, a spune oamenilor că ești Boddhisattva Avalokiteșvara nu te poate face să fii luat mai în serios decât Aga Khan al șiiților ismaeliți, care e o reîncarnare a Imamului pitit… sau Iliumjînov care a fost răpit de extratereștri…

Așa încât, cei care rîd de superstițiile populare cu pupat moaștele Sfintei Paraschiva, dar îi găsesc în schimb noblețe escrocului reîncarnat în halat portocaliu, ar trebui să știe că dacă bătrânul ochelarist cu ochi pineal ar fi fost la putere în Tibet am fi văzut atunci pelerinaje la pupat racle de Avalokiteșvari de nu îi încăpea muntele…

—-