—
Stână e unul din acei termeni arhaici care sfidează lingvistica tradițională. De altfel, întregul vocabular românesc al păstoritului e plin de paradoxuri. Ce poate fi mai șocant decât faptul că termenul principal ce îl desemnează pe cel care practică oieritul —cioban— vine din turcă? Cioban a intrat din turcă în toate limbile balcanice, înlocuind peste tot termenii vechi, locali (în română era picurar, sau păcurar, înrudit cu italianul pecora = oaie).
.
Am mai scris despre probabilitatea ca limba (limbile) traco-dacilor să fi fost veriga de legătură între iraniană și proto-albaneză, albaneza la rîndul ei prezentând similitudini, chiar și în flexiune, cu limbile iraniene pe de o parte, cu armeana pe de alta. Relațiile evidente în lexic și rămâșițe de flexiune dintre albaneză și armeană ar putea da mai multă credibilitate teoriei, cunoscute din antichitate, potrivit căreia frigienii au emigrat din Balcani în Anatolia. Armeana are, ca și limbile din Balcani, un articol post-pus : lusin (lună) – lusin-ă (luna; cf. lusna în latina din Praeneste, luna în latina din Roma, adică : strălucitoarea).
.
Am mai scris aici despre argumentele în favoarea acestei ipoteze de lucru, inclusiv faptul că în unele dialecte kurde întâlnim pînă astăzi termenul devi pentru a desemna un sat, o asezare etc. (cf. dava, deva în dacă).
.
Germisara – ce stim de fapt despre limba daco-getilor?…
.
In această ipoteză, am putea explica și unele evoluții fonetice ale termenilor latini în ceea ce avea să devină româna. Astfel, ocluzivei notate –qu– în latină îi corespunde labiala -p- în iraniană. Ex. lui equus din latină îi corespunde asp în persană (aspa = iapă în paștună, altfel zis : equua); lui aqua îi corespunde ab în persană și obă = apă în paștună. De aici numele regiunii Punjab = punj-ab, “5 ape”, cele 5 mari răuri care udă teritoriul clasic al civilizației indo-iraniene.
.
O ipoteză de lucru (însă doar atît, în acest stadiu) ar fi că în limba (limbile) dacilor existau deja o serie întreagă de termeni corespunzînd celor latinești, numai că ponunțați à l’iranienne. Altfel zis lui equa și aqua le corespundeau deja termeni în -p-, precum în paștunã aspa (iapă) și obă (apă).
.
Stână e un termen în favoarea acestei ipoteze.
.
E cunoscută, astfel, uriașa apropiere lexicală a limbilor slave de cele iraniene, pînă la particule de formare a cuvintelor. Ambele posedă, de pildă, un formant în –ișt, care a trecut și în română. Toți acei termeni în -iște : liniște, miriște, pajiște, sînt formați ca în slavă. La fel formează însă si paștuna, de pildă myasht, lumina lunii, de la mah-isht (cam cum am spune noi lun-iște ).
.
Stan e unul din acești termeni atot-dominători, atît în indo-iraniană cît și în slavă. Stan e un loc, orice loc în care te oprești, în care stai. Vine, desigur, de la rădăcina verbului a sta, existentă în toate limbile indo-europene. Sthāna în sanscrita vedică e locul de popas, inclusiv cel pentru o oaste care se deplasează.
.
In iraniană a dat acel sufix atotprezent –stan, de la kurdi-stan, la afgani-stan. Locul ălora. In sârbo-croată, bulgară și macedoneană stan desemnează casa sau, astăzi, apartamentul, locul în care trăiești. Stan are toate șansele să fie un pan-slavism, pentru că există și în rusă, unde desemnează o tabără militară : tot un loc unde te oprești. In cehă stan desemnează cortul, derivație semantică ce nu are nevoie de explicații.
.
Doar în română, aromână (în variantele stãnã și stani) și albaneză (stan) desemnează exclusiv locul protejat în care se adună oile.
.
Acum : știm cu o certitudine de 100% că în albaneză termenul vine din aromână. E foarte simplu : dacă ar fi fost un cuvânt albanez vechi, ar fi avut forma shtan. Toți termenii din vocabularul albanez arhaic ce începeau prin st- și sp-, fără excepție, se pronunță azi cu sht- și shp-, o regulă la fel de sigură ca în cazul evoluției fonetice similare din germană.
.
Rămâne așadar româna (și aromâna) unde stâna desemnează locuil oilor. Stână nu poate proveni din slavonul stan, din pricina fonetismului său. Dacă era împrumutat din slavă, ar fi fost pur si simplu stan, iar cu sensul de loc de adunare a oilor nu există în nicio limbă slavă.
.
Sîntem atunci confruntati cu ipoteza unei moșteniri extrem de arhaice, care, da, poate urca pînâ la lexicul limbii dacilor, dar care, iarăși, ne apropie de indo-iranienele –stan și sthāna.
—
.
Incă o dată :
Germisara – ce stim de fapt despre limba daco-getilor?…
.
dar și, despre influențe inverse, dinspre albaneză spre română :
.
De unde vine cuvîntul “cuvînt”?…
.
despre cort, șatră și ceador :
Pe ulița armenească trece-o șatră țigănească…
.
—
18 Responses to Cu lingvistica la stână…
“Ciobanul” turc care i-a înlocuit pe “păcurari” şi “baci” nu ar putea fi urmarea administraţiei otomane? În altă ordine de idei, de unde vine “mocanul”?
George Damian, otomanii nu au administrat niciodată direct Tarile Române…
Pentru “mocan” nu există nicio etimologie serioasă. Cea sugerată în DEX, de la “moacă”, nu mă convinge, neavând niciun sens.
Interesantă ipoteza, mare păcat că indoeuropenistica din România s-a cam dus pe copcă după Simensky, Ivănescu şi Sluşanschi. Cât despre “mocan”, e clar că vine de la moacă (sensul 1. “bâtă, ciomag”). Ionel Boamfă, un geograf care se ocupă de toponimia păstorească de origine valahă, a avansat deja o ipoteză – care mi se pare plauzibilă: moacă “1. bâtă; 2. figură, chip”. Explicaţia ar veni din faptul că bâta (ciomagul), cel puţin la aromâni, mai păstrează încă chipul de lup sculptat pe măciucă. Pare mulţumitoare explicaţia până la descoperirea vreunui văr dpv etimologic prin limbile iraniene 🙂
Muie, moacã, meclã si “arheologia lingvisticã”…
http://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/18/muie-moaca-mecla-si-arheologia-lingvistica-2/
Nu e posibil ca termenul de „mocan” să aibe legătură cu aromânii, mai ales cei din ramurile fârșeroților și a grămoștenilor? Se știe că mocanii români, mai ales cei din Sudul Transilvaniei, au coabitat în stâne cu aromânii grămoșteni.
Poate că termenul vine din greacă. Aromânii pindeni erau cunoscuți și ca „moceani” sau „mociani”. Nu știu, întreb.
Astăzi, știu că aromânii din România (mai ales după divergențele legate de Cadrilater) îi numesc pe toți românii ca fiind „mucani” – un termen peiorativ, bineînțeles. Asta o știu din familie, eu fiind „mucanca” 🙂
era undeva o etmologie pentru tracul muka=clan. mai este apoi timoc-ul si timocenii.
mocan (mocean) si moț cred ca au aceeasi origine. timocenii antici erau ca si moții, mineri.
v-as supune atentiei urmatoarele similaritati:
stanóg și stănóg n., pl. oage, stanoágă și stănoágă f., pl. e (rus. stanók, dim d. stan, stațiune. V. stînă). Primez orĭ barieră de lemn (o prăjină groasă atîrnată de lanțurĭ) care desparte caiĭ (saŭ alte vite) în grajd. – În Dor. și „stîlp”: stânogu, groapa funia și tot (p. spînzurătoare). Neam. Rom. Pop. 2, 336. V. răzlog.
asadar doua sensuri demne de notat: 1) statiune 2) spanzuratoare
acum:
The Oxford English Dictionary cites Ælfric’s 10th-century glossary, in which henge-cliff is given the meaning “precipice”, or stone, thus the stanenges or Stanheng “not far from Salisbury” recorded by 11th-century writers are “supported stones”. William Stukeley in 1740 notes, “Pendulous rocks are now called henges in Yorkshire…I doubt not, Stonehenge in Saxon signifies the hanging stones.”
asdar Stanenges – cu sensul de pietre spanzurate, dar si cumva cu sensul de loc delimitat, deci tot statiune, sensul pe care il propuneti si Dvs pe filiera iraniana.
in plus in romana mai avem cuvantul stapan care ar putea veni de la un termen mai vechi stanpan.
pan=domn, proprietar (indicii: ju-pan (dacul diurpaneus), pan, ban, chiar si numele panonia).
ipoteza mea este ca din panonia pana in persia exista un continuum lingvistic de origine iranica cuprinzand limbile panonice, alana, daca, scita, sarmata. cuvantul din saxona cred ca fost imprumutat din acesta zona, astfel de “stanoage” fiind probabil originare din acest spatiu.
mey, “baieti”, aromanii pastreaza atat lupul cat si berbecul la maciulie, pentru simplul motiv ca acolo au ajuns daci deportati dupa 106, de aici specificitatea grupelor de aromani, cu cei ai vechilor regate autohtone macedonene ca majoritari
As dori o demonstratie de cum e intrat cioban din turca, si nu din iranica, de unde a intrat de altfel si in turca < pers. čopân, šobân.
Mi se pare interesanta inscriptia de pe tezaurul de la Nagyszentmiklos (Sannicolau mare) unde apare 'Bouila zoapan' si 'Boutaul zoapan', in care observam iarasi intimitatea irano-slava – slavul jupanu vs. iranicul shupan.
Dupa modelul 'stână', slavicul 'jupanu' ar fi intrat in romaneste ca jupan, iar nu 'jupân', deduc bine?
Cum adica a inlocuit, cioban vs picurar, pacurar (pecora). Nu puteau ramane in limba romana ambele variante ca SINONIME? Explicatia acesta nu ma convinge, pentru “a zice” avem in latina dicere sau pentru “a spune” exponere (lat.) sau “a vorbi” ~ “vorba” ~ Et. nec. Cf. sl. dvorĭba.
Deci tot atatea termeni care in mare exprima acelasi lucru, capacitatea de a “transmite niste sunete cu gura” dar pentru cioban sa inteleg ca initial DACII aveau un cuvant al lor necunoscut, inlocuit prin latinizare cu pecora apoi prin turcizare cu cioban fara sa se pastreze vreo forma initiala sau un sinonom care sa exprime acelasi lucru?
Mai avem oaie , Lat. ovis. ; oier (cioban dar cu sensul mai larg de proprietar de oi si alte sensuri legate de oierit) si tot asa PASTOR cu sens si mai larg.
Si de asemenea cuvantul BACI care vine din cioban dar cu rol de conducator de stana
Sau STANA care cica vine din slava dar prin intermediul limbilor irano-irak-iene + statele care se termina in -STAN
Cam complicate toate aceste explicatii, mai degraba ajungi la concluzia ca toate limbile pamantului au avut un moment ZERO (ex: turnul BABEL) in care s-au format aceste cuvinte dupa care s-au transformat pe tiparul fiecarei semetii dupa locul unde s-au stabilit pe TERRA.
alte trasformari CIOBAN in engleza:
shepherd
păstor, cioban, oier, păcurar, mocan
cowherd
cioban, văcar
goatherd
cioban, căprar
herd
turmă, cireadă, cârd, păstor, gloată, cioban
sau in germana doar: Hirt
Stână (munte, pajiște montană) mi se pare mult mai interesant. Entopicul circula în zona etnografică Mărginimea Sibiului , adică exact unde avem top. Caput Stenarum, analizat de unii drept cuvânt grecesc ( στένω sténo, “sigh, moan, bewail”).
A naibii coincidență, nu? Mai tare e că toți au avut orbul găinii. Nici ce-i care au cules cuvântul nu propun această ipoteză. Dar (oile) “zarne” (tot termen mocănesc vechi) al lui Hajdeu e musai legat de planta asta dacică, prodiorna. 🙂
https://en.wiktionary.org/wiki/caput#Etymology_3
https://en.wiktionary.org/wiki/sht%C3%ABn%C3%AB
https://en.wiktionary.org/wiki/-orum
La fel de tare mi s-a părut coincidența dintre Ranisstorum și dial. alb. ranishtë (nisipărie, groapă de nisip), dar se pare că albanezii și dacii n-ar fi știut ce-i ăla nisip fără lat.arena.
arh.ariniș – deșert, pustiu (din arină)
Nu-i bai, că am acumulat între timp vreo trei sau patru termeni pe lângă latinescul arină/aringă: pisoc (var.pesac, păsoc; chisoc, a chisa/pisa), țărigă (Belinți), scruntar, și mai era unul pe care l-am uitat. (șoatăr? alb.shosh – a cerne)
[…] țara armenilor (hai, Հայաստան). Același termen care a supraviețuit în română în stână (cf. textul meu Cu lingvistica la stână…). . Da, bo-stan, bostanul venit nouă din turcă, […]
[…] poate avea, în mod limpede, decât o influență nefastă asupra studenților săi. Să spui că cioban este un termen de origine tracică, atunci când orice student al istoriei limbii române știe că […]
Cioban – impropriu zis din ”turcă”. Originea e turanică, într-adevăr, cel mai probabil cumană. Sunt multe asemănări între cumană și celelalte limbi ale triburilor oguze, inclusiv cu limba turcă de azi. Influența turanic/oguză e mult mai puternică decât admit mulți – inclusiv în domeniul vestimentar, al obiceiurilor, al armelor din perioada formării statelor românești. O înrudire demnă de toată mândria; oameni viteji, frumoși – în Bizanț era vorba ”frumoasă ca o cumană”.
[…] țara armenilor (hai, Հայաստան). Același termen care a supraviețuit în română în stână (cf. textul meu Cu lingvistica […]
[…] oprești” la „piatră”, cu atât mai mult cu cât slavonescul stanŭ mai e invocat și pentru etimologia lui stână (și aceea eronată, cum am arătat-o aici), or același slavonism stanŭ nu putea da în română […]
“Stâna” rumânească răspunde cuvintelor italiene din aceea foaită (www3.pd.istc.cnr.it/navigais-web, harta 874). Vedeţi că pentru noţiunea de “chambre”, nu avem alte cuvinte strămoşeşti, fără numa “casă” şi “stână”. Acolo unde vărează oile, “stâna” a fost, bag samă, încăperea unde dorm oamenii, şi numa mai târziu a ajuns cuvîntul să desemneze tot complexul. Hăpt cum s’a întîmplat cu “casă” unde se iernează.
Ar fi interesant un studiu asupra cuvintelor cu care se mână animalele în diferite zone. Sunt formule care nu se schimba uşor cu trecerea timpului. Am fost mirat cand am auzit un păstor turc îndemnând oile cu acelaşi “brr” cu care îşi mână şi ciobanii noştri oile.