Image

Intr-un interviu acordat Observatorului Cultural, Matei Cazacu se străduie să explice, după ce a publicat o carte întreagă pe această temă, de ce consideră că Neagu Djuvara “şi-a depăşit competenţele şi a improvizat“ cu iritanta lui teorie despre posibila origine etnică a Basarabilor.

Pe scurt, teoria lui Djuvara este că familia Basarbilor ar fi fost de origine cumană, deci turcofonă, cumanii fiind un trib turcic creștinat, care domniseră peste un enorm imperiu, de la Dunăre pînâ în Asia Centrală, inclusiv în câmpia Bărăganului, și a căror limbă ne e bine cunoscută datorită acelui dicționar și ghid de conversație descoperit providențial, Codex Comanicus, despre care am mai scris aici :

Crusing the brothels in Cumania (murdar qatın = dirty Madams, or rough guides as we like them)…

http://cabalinkabul.com/2013/03/15/crusing-the-brothels-in-cumania-murdar-qatin-dirty-madams-or-rough-guides-as-we-like-them/

Trec peste faptul că, în introducerea interviului, Matei Cazacu e prezentat drept un “ apărător /…/ al drepturilor omului încălcate de regimul Ceauşescu şi al susţinerii satelor româneşti, ameninţate de distrugere, prin asociaţia Villages roumains”. E vina Observatorului Cultural. Asociația Villages Roumains a fost belgiană, nu franceza, unii români din diaspora precum Mihnea Berindei și Matei Cazacu fiind doar cooptați uneori pentru evenimente punctuale. O știu foarte bine : sînt unul din fondatorii Villages Roumains.

Dar să trecem la argumentele prin care Matei Cazacu combate teoria lui Djuvara. Ele sînt de natură diversă. Le lăsăm deoparte pe cele de ordin lingvistic, unde Matei Cazacu nu excelează… spune de pildă că “ duşman e un cuvînt de origine cumană ”.  Cîtuși de puțin, e un cuvînt persan, iranian, preluat, ca atîția alți termeni de civilizație, de toate limbile turcice. Dușman e așadar un termen indo-european, inrudit cu durmanah din sanscrita si cu dysmenes din greaca – opusul lui eumenes). La noi a venit de la turcii și slavii din Balcani.

Matei Cazacu spune că există izvoare care afirmă că Basarab era român. E adevărat că regele maghiar Carol I îl numește “infidelis Olacus noster’, dar Olacus/Valah indică doar că domnea peste niște valahi; la vremea aceea nu exista conștiință etnică. Termenul de valah putea desemna pur și simplu locuitorii unei anumite zone, nu și originea lor etnică. La fel – rumelioți etc… Situația s-a prelungit de altfel pana aproape de zilele noastre. Militarii Rusiei tariste, vorbind despre Caucaz, numeau in mod indistinct populațiile de acolo: tătari, lezghini, cerchezi sau ceceni, indiferent de ce limbi vorbeau aceia (cf. volumul colectiv la care am participat : Géopolitique du Caucase, Ed. La Découverte, Paris 1996). In Asia centrală, cei care azi sint cunoscuți drept kazahi sau kirghizi erau numiti de ruși la întâmplare cu unul sau altul din aceste nume. Sa nu uitam ca si la noi, pînă in 1989, ba chiar pentru unii si astăzi, populatiile din Iugoslavia, sârbi, croati, sloveni, macedoneni, etc. erau “sârbi”.

Carol I al Ungariei care îl numea Olacus pe Basarab era el insuși cel mai ilustru vlăstar al casei de Anjou, născut la Neapole. Asta nu-l împiedica să se identifice cu interesele regatului Ungariei peste care domnea.

Mai spune Matei Cazacu că Basarab era român pentru că-l chema Ivanco, fiul lui Tochomer. Românitatea acestor nume nefiind foarte evidentă, argumentul cade de la sine. Ele sînt în mod evident slave, ceea ce iarăși nu poate furniza o indicație asupra originii. In Țările de Jos, nenumărați sînt valonii francofoni cu nume flamande și invers.

Apoi, mai respinge Matei Cazacu afirmația lui Neagu Djuvara că “nici unul dintre statele care s-au format în Evul Mediu în Europa nu a fost la iniţiativa unui băştinaş”. Cazacu spune că asta este “o mare prostie”, când de fapt pînă si elevii din licee știu că regatele occidentale, în primul rînd Franța și Anglia, au fost fondate de invadatori (franci, normanzi), și la fel și primele formațiuni politice ale slavilor orientali, de către scoborîtori din varegii scandinavi.

In sfarsit, chiar lasandu-l la o parte pe “olacus”, chiar și în vremuri moderne, termenul însusi de român nu avea neapărat o conotație etnică, ba deseori era chiar un cuvînt de hulã prin Principate, unde desemna gloata de la țară… Cum spuneau cu mandrie boierii citati de Alecsandri in Introducerea la Scrierile lui Constantin Negruzzi : „Român e țăranul, eu sunt boier moldovan“…

Djuvara emite o ipoteză rezonabilă și plauzibilă, pe care Cazacu o respinge în bloc cu argumente pasionale.
Ipoteza lui Djuvara e sprijinită de tot ceea ce stim despre societăți proto-feudale similare care au fost dominate de turcofoni vreme de multe secole, din evul mediu timpuriu pînă în epoca modernă. Multe din familiile nobile din societățile tribale nord-caucaziene sînt de origine turcă. La fel, la oseți (vechii alani), multe familii de nobili erau de origine kabardă (cercheză – nimic de-a face cu turcii, dar tot de origine străină).
Ajunge să ne gândim și la prestigiul nobilimii germanice și la faptul că pînă în sec. 19 țări precum Belgia, Grecia și România au făcut apel la familii de nobili germani pentru a se dota cu regi pentru a înțelege că teza lui Djuvara privind originea prestigioasă -pentru vremea aceea- a Basarabilor este perfect verosimilă.

Iar argumentul lui Cazacu cum că turcii cumani erau nomazi si că nomazii nu întemeiază state nu are nimic de-a face cu istoria reala… E ca si cum ne-ar spune ca nu a existat Ginghis Han.

—

 Interviul lui Matei Cazacu e aici :

http://www.observatorcultural.ro/index.html/articles%7Cdetails?articleID=29234