In ziua aceea, la Kabul, la terasa restaurantului unde așteptam pe cineva, am făcut o glumă cu chelnerul –un oarecare Mahmud– și a nu a înțeles-o.
I-am explicat, pe limba lui, poanta și am vrut să precizez că e vorba de umor… dar mi-am dat seama că nu găsesc un cuvînt pentru asta… Am scos dicționarul și n-am găsit un termen pentru umor.
Cât căutam, Mahmud a vrut să-mi aducă spre încercare ceva din invențiile lor culinare îndoielnice, ca să mă îmbune.
Când i-am spus că nu doresc să gust, mi-a zis : — Ah, nu vă e foame.
.
Am vrut să-i spun că deși mi-era foame, nu voiam să-mi stric pofta. Așteptam să mănânc cu cineva drag. Brusc mi-am dat seama că nu aveam cum să zic poftă în persană… și nici în paștună sau arabă… există limbi care pur și simplu nu disociază foamea de poftă.
.
Am încercat să-i spun lui Mahmud că îmi este de fapt foame, dar că nu îmi e poftă de aia și de aia, însă nu am reușit…
.
Limba lor nu cunoaște nuanțele astea. Am început atunci să-mi fac o listă : ironie, de pildă… Nu poți spune ironie, și nici sarcasm, ci doar batjocură, insultă, sau să rîzi de cineva, însă nu există ironie sau sarcasm.
.
Exotic nu există, ca termen subtil și literar, în niciuna din aceste limbi (pace Edward Said). Poți spune doar străin, sau necunoscut, dar nu există nuanța fantască și onirică de exotic.
.
Intreg vocabularul eterat al filosofiei moderne, de la hyletic la imanent și transcendent e de netradus, sau poate fi redat doar greoi, prin perifraze.
.
(Un lucru e cert: nu există nicăieri catedre de lingvistică comparată. Ar însemna să predea, de pildă, limbile semitice, atfel zis să le spună studenților că araba e înrudită cu ebraica. De aceea nu există lingvistică comparată in majoritatea universitățillor musulmane, ci doar se predau limbile separat, ca entități autonome.)
.
Nu e de mirare că poezia persană e așa de frustă, în ciuda legendei romantice, și că textele lor lor sînt dezesperant de repetitive, atît în filosofie, cât și în poezie, după cum m-am mai căznit să arăt :
.
Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul…
și
Exercițiu de exegeză Charlie Hebdo – Decriptarea desenului cu “Le Coran c’est de la merde”…
—-
23 Responses to Umor: nici poftă imanentă, nici ironie transcendentă – despre sărăcia limbilor exotice…
Trebuia să-i explici că este ca diferența între a face dragoste și a face sex. Una e să-ți fie foame și alta-i să-ți fie poftă!:) Glumesc!
Același lucru l-am observat și eu, citind niște volume cu poeme, gazeluri persane. Mă gândesc că, probabil, așa cum spune Rousseau – ”limbile se formează în mod natural pe baza nevoilor oamenilor; ele se schimbă și se alterează potrivit schimbărilor acelorași nevoi”.
De altfel, știu că și gramatica limbii persane este extrem de simplă. Doar genul neutru, fără masculin/feminin iar ca timpuri…doar trecut, prezent și viitor. Simplu ca bună ziua! 🙂
Ba nu are niciun gen gramatical, e erodată ca și engleza și, la fel, fără flexiune… Iar din limba contemporană a dispărut și viitorul. Timpul viitor nu mai există decât prin adverbe, cam cum spunem și în română: mâine merg la aeroport, la anul cumpăr mașină etc…
Practic și simplu.
Asta cam așa e! Oralitatea învinge:)
de ce ? care e explicatia unei astfel de sàràcii de sinonime ? de nuante …
Lipsa de nunate in exprimare provine probabil din saracia gandirii… sau poate o genereaza? Pe directia asta sunt interesant de analizat diferentele dintre latini si germanici. Psihologia natiilor se naste din lingvistica.
Cârnatelea, SCRIE ÎN ROMÂNĂ PENTRU ROMÂNI! Ăia care nu știu engleză nu te vor citi că nu pot, iar mulți dintre cei care fluieră engleza te vor disprețui pentru tentativă de parvenitism și te vor ignora. Îți convine sau nu, DE LA BUCUREȘTI AȘA SE VEDE! Și e păcat, pentru că te-ai ițit peste noapte ca un intelectual autentic (în accepțiune franceză) care era lipsă în peisaj. Șpârlele de mini-Zorro emigrat și șobolănelile post-adolescentine întârziate (domnu’ Freud, veniți oleacă!) din Vama Veche nu fac decât să te minimalizeze și să dea apă la moară detractorilor. Iar dacă ție ți se rupe, celor care te-au luat în serios le pare rău. Sau, mă rog, mie cel puțin.
Săr’ mâna. Scriu cum îmi vine, ma citeste cine vrea. Cum vezi, eu sint pentru gratuitate si nu pun publicitate de la floraria Codlea.
Cind oi avea vreme, am sa separ blogul in pagini distincte, româna-franceza-engleza, sau ce alte fantezii voi avea.
Apreciez insa sfatul, pe care îl simt sincer. Violenta verbala nu ma deranjeaza, chiar daca imi da uneori ceva roșeață.
Când îmi mai scrii, nu mai folosi majuscule, cu mine nu e necesar. Obișnuiesc să citesc foarte atent.
Ok. Scuze tonul histrionic. Cotidianul bucureștean fluidizează limitele.
Naaah… Nu e nevoie. Așa fac și eu. Era doar o capcană.
Ok. Scuze de INOPORTUNARE (tai-o, nu puteam s-o scriu decât cu majuscule). O ultimă chestie: hai să nu ne defecăm asupră-ne, vinul roșu, de la remarcabil în sus, nu se bea rece (aici: urlet, deoarece preopinentul nu suportă majusculele). A, și încă ceva. Începi să devii un brand în lumea intelectuală bucureșteană. Nu-ți bate joc.
PS: Și am scris acestea toate, eu, căprarul Nicolae…
Mă bucur. Chem oricând “lumea intelectuală bucureșteană” la un skanderbeg.
Si nu-mi bat joc. La mine totul e serios, inclusiv histrionismul. Sã mor eu.
“Celor cărora te-au luat în serios”… Vinul roșu, codul portocaliu de ploaie din București, jazz-ul ușurel, vărsta… Na! Mai greșește omu’. N-o posta, te rog. Am scris-o să nu crezi că sunt tandru-agramat.
Pot sterge tot dialogul, daca vrei.
Nee… Mai bine nu mai bea vin roșu bun de la ghiață. Și lasă dreak (ți-a plăcut?) skanderbeg-u’. În materie de coniac e depășit, iar ca erou, l-a îngropat Enver Hodja.
Mai bine strânge ușurel din buci și apucă-te și scrie o carte (urlete,n.red.) despre ce aduce nou arheologia lingvistică în istoria României. O carte pe înțelesul intelectualului mediu, dar impecabil documentată. Nu trebuie să fie un tratat. Ești printre foarte puținii care au harul (urlete, publicul este în delir, n. red.) să facă, din ceea ce pare la prima vedere o odioșenie indigestă, o chestie captivantă, pe care nu te-ai fi gândit vreodată că ai fi putut s-o citești și, mai mult, să te Marquez’e (ei? publicul în delir rupe scaunele, n. red.).
Mă prind…
(cu toate că un mecena n-ar prinde rău)
Ok. Domnu’ Mecena a murit, unii zic că de meningită virală, surse din Uniunea Scriitorilor zic că de mecenită alcoolică. Da’ astea sunt vorbe la ‘șto. Nevastă-să zice că că a băut vin roșu de la frigider. Pac! Și-a murit… Așa că, aviz amatorilor!
Dar, dacă te plictisești și te-apucă furiile că tre’ să scrii de amoru’artei, adecă fără avans gonflabil, nu știu ce să-ți spun. Eu nu mă pricep. Nu le am încă cu scrisu’. N-am compus nici simfonii. Da’, mă rog… ce-ți ziceam? A, da, când te mușcă angoasele cu condițiunile de răsplată precare pentru opinteala intelectuală la București, eu te provoc să fii bărbat cu adevărat (nu puțăielile ce le-ai făcut prin Vamă) și să mergi la sursa răului și s-o tai, uite-așa: hâc! Și să te apuci să lucrezi ca autor și caco ordonator (ți-a plăcut cum am caconizat-o?) la un volum piatră de hotar despre dacopatie. Bunînțeles, cu impunerea pentru vecie (nici un mișto!) a termenului.
“De exemplu, „mazăre” se arată a fi un împrumut (din alb. modhullë) în ciuda afirmațiilor contrarii ale lui Russu (RUSSU 1970, p. 24, reluîndu-l pe Gustav Meyer), întrucît forma cuvîntului corespunde acelei vechi evoluții fonetice românești, care face ca unei consoane interdentale albaneze, -dh-, în poziție intervocalică, să-i corespundă -z- în română
”
1. Prostie cat casa PIE *g^,,*g^h -> Substratul.Ro.dz / PAlb dz -> Ro. z , Alb dh
2. In plus, e un “imprumut din albaneza imprumutat in Romana inainte ca Romanii sa ajunga in Balcani ” ca sa-ti comentez pana la capat prostia
caci
Latin a-lung > Alb. a (si nu Alb. **o)
3. sa fii analfabet si sa nu-l respecti pe I.I.Russu (care numai analfabet nu e) e grav
“Și, desigur, spaima că s-ar putea (să ne ferească Dumnezeu) să se creadă că românii ar fi venit de fapt de undeva de mai la sud”
După unii papagali ca tine, Dacia Maluesnis nu avea capitala la Malua pe Olt ci probabil la Shkopjie. Iar capitala Daciei nu era la Sarmizegetusa ci probabil pe langa Atena
Cta despre romanii “de la sud de dunare”
Iar in Ilira o-ul ramane o-scurt (loúgeon “pool”;rhinos “fog, mist”) si nu se face a-scurt ca in Albaneza (Alb. lag, legen “to wet, soak, bathe, wash” (< PA *lauga), lëgatë "pool" (< PA *leugatâ), lakshte "dew" (< PA laugista) Romana (barza) si Daca (Tamasidava)
Iar in Traca d-ul se face t (Utus) pe cand in Albaneza (dru) , Romana (druete) si Daca (*Druweta < Drubeta) (d-ul ramane d (uneori un mai recent dh) in Albaneza)
proto albaneza si substratul romanei erau doua dialecte (Dace) ale aceleiasi limbi sau doua limbi f. apropiate
Daca Bulgara se aseamana cu Rusa nu-nseamna fraiere ca Rusii s-au nascut in Balcani si ca ambele limbi provin de la Sud de Dunare ci ca provin din Proto Slava
La fel daca Romana are asemanari cu Albaneza nu-nseamna ca rom^anii traiau in vechime langa Tirana (aia erau eventual Aromanii dar si aia au plecat din Moesia mult mai tarziu)
Cat despre faptul ca Albaneza are sute de cuvinte Latine, numai un idiot se mira , un om normal ia harta Imperiului Roman si se uita ca Albania de azi ca si cea de atunci facea si ea parte din acel Imperiu (si a facut parte sute de ani)
Sa fii si analfabet si sa mai si sustii teorii roesleriene e chiar nesimtire
Bine zicea Eminescu de analfabeti ca tine ca nu numai ca-s analfabeti dar ei de “Alecsandri se leaga” adica s-ar direct la beregata valorilor neamului asta Eliade, Hasdeu, II Russu etc…
Rusine ma analfabetule!
„convergență” a limbilor.
Un alt tembelism inventat de internationalistii bolsevici de la Moscova pe care-i citezi
Uniunea Balcanica e uniune pentru ca sta pe Unitatea Daco-Traco a Substaturilor Balcanice
adica pe etnicitatea originara a oamenilor din balcani
(adica Romanizatii era Daci-Romanizati, Neromanizatii erau DAci-Dialectali -Albanoizi, iar Slavizatii era Traci)
si pe vecinatatea de 5000 de ani dintre acestea si Greaca (Slavii din Balcani s-au pliat dupa Romani si Albanezi daca nu crezi vezi de ce nu regasesti chestiile astea la Rusi)
Sa spui ca Romana adica Latina Balcanica s-a pliat dupa Slava Macedoneana e cea mai mare ineptie posibila….una-s Chril si Metodiu si alta-i limba latina ce-o vorbim.
Salutare tuturor… vreau sa specific ca ceea ce sustine cine a scris mai sus, pentru mine care sunt persan demonstreaza decat faptul ca exista lispa de informare in acest articol!
In limba persana exista si cuvantul umor care are chiar 2 semnificatii pe care le stiu eu = مزاح “mezah” si طنز “tanz”, la fel si cuvantul pofta = هوس “havas”!
Doar ca in limba persana nu se folosesc mot a mot, nu le traduci si le folosesti! Le folosesti in alte forme, unele uzuale…
Limba persana de la tv si din carti este total diferita cu cea vorbita in zilele noastre intre oameni.
Sunt foarte multe cuvinte care exista in limba persana dar vorbitorii de limba persana nu le folosesc… de ce? Prin simplu fapt ca de mic ai folosit alt cuvant sinonim si folosesti pe acela si cand cresti… pentru ca semnifica aceeasi chestie!
Ca exemplu fata mea care are 6 ani si vorbeste persana, nascuta si crescuta in Romania… cu mine foloseste unele cuvinte si cand vorbeste cu mama mea foloseste alte cuvinte care semnifica acelasi lucru! Pur si simplu pentru faptul ca mama mea foloseste alt cuvant si eu alt cuvant pentru aceeasi lucru! 🙂
Trebuie sa mentionez si faptul ca cei din Kabul sunt afghani si ei nu vorbesc persana din Iran, persana care se vorbeste in Afghanistan este o persana corcita… nu mai bagam in seama ca poate Mahmud chelnerul n-a avut ocazia sa isi termine scoala si in timpul scolii sa invete si semnificatia cuvantului umor si pofta!
Eu traiesc de 25 de ani in Romania si garantat pot sa va spun ca in romana nu exista foarte multe cuvinte si nici semnificatia lor… 🙂
In persana la pofta se zice delam ab mikhad(as vrea apa,sufletul imi vrea ..,cuvant cu cuvant del inseamna burta dar e o metafora acolo) Mai e o metafora gen mi s.a facut gura apa dahanam ab shod.la “imi este foame “se zice gosname. La m.am saturat se zice sir shodam.A iubi se zice dust daram care poate fi si metafora insemnand si asa vreau eu.
😊