Image
The Butler (Majordomul). E filmul care l-a făcut să plîngă pe Obama. L-am văzut adineaori, cu popcorn și bere, într-o sală de cinema adevărată. Am admirat profesionalismul și uriașul savoir-faire somptuos, clasicizant și hollywoodian ale regizorului (Lee Daniels), ale echipei și montajului. E un film extrem de abil. Clasic, neted, mergând drept spre lacrimi.
.
50 de ani de istorie americana prin portretul unui majordom negru (caz real) al Casei Albe, care a servit opt președinți. Pe omul real, mort recent, înainte de ieșirea filmului, îl chema Eugene Allen. In film îi zice Cecil Gaines (Forest Whitaker on screen), ceea ce ne e indiferent.
.
Filmul acoperă o jumătate de secol de istorie americană, asta recentă, de la Eisenhower la Reagan, văzută prin ochii majordomului negru al Casei Albe. Indrăzneț, original, tulburător… iertăm structura și montajul linear și lacrimile involuntare și acea voice over monotonă și sfîrșitul plat. Iertăm pentru jocul convingător (în rubrica asta nu se folosesc adjective precum monumental) al actorilor. Care actori sînt aruncați cu lopata în roluri secunde, de-ți vine să te freci la ochi. Ăsta e un film cu actori monstruoși în roluri de pepite, în special seria de președinți americani și nevestele lor.
.
Forest Whitaker oferă o succesiune de metamorfoze (trebuie să acopere perioada 1952 – 1986, dar moare în final prin 2010) perturbante. La urma urmei, e omul care a reușit să fie succesiv pe ecran Charlie Parker si dictatorul ugandez Idi Amin Dada (i s-a propus să-l joace curând pe Martin Luther King).
.
Altminteri, îl avem pe Alan Rickman (profesorul Severus din Harry Potter) ca un odios de real Ronald Reagan. Jane Fonda, halucinantă în rolul lui Nancy Reagan. John Cusack e Nixon. Robin Williams – Eisenhower. Oprah Winfrey (aia, miliardara, no less) e nevasta majordomului Forest Whitaker. Ba chiar mai apar Vanessa Redgrave, Lenny Kravitz în rolul unui alt majordom și acel actor tînăr în ascensiune, Alex Pettyfer, care e gangsterul sadic in distopia In Time (2011, cu Justin Timberlake).
.
Image
.
Acel majordom, butler, Forest Whitaker, care se metamorfozează pe măsură ce trece filmul (nici măcar așa lung, doar două ore – durata standard la americani) reușește să creeze un personaj real prin care înțelegem toată evoluția drepturilor civile în SUA, ba chiar și politica externă a Americii de la al doilea război încoace. Plus un film despre rasism și despre situația negrilor în SUA.
.
In America, conservatorii atacă sălbatec acest film, pentru că arată cum Reagan se opunea impunerii unui embargo Africii de Sud, ba chiar făcea remarci rasiste. Remarci pe care majordomul învățase să nu le asculte, tăcând fără expresie. Invațase bine primul sfat care i se dăduse când fusese angajat : “La Casa Albă nu se discută politică.”
.
Un film pe măsura stîngii și a bine-cugetătorilor americani (cei numiți la ei înșelător “the Liberals“, de unde ies mereu savuroase erori în traducere pe la noi). Trebuia mai multă energie in acest opus mult prea clasic. El iese după ce și Tarantino tratase problema rasială în Django Unchained.
.
Vezi aici cronica :
.

Django Unchained : film, interrupted…

http://cabalinkabul.com/2013/01/17/django-unchained-film-interrupted/
.
Așadar : The Butler (Majordomul) – un film extrem de abil. Clasic, neted, mergând drept spre lacrimi. Am bocit fără reținere. De văzut în familie, cu soacra, dar nu cu o femeie intelectuală de sedus, pentru că aia va strica seara prin multe critici bine simțite. Nu mergeți aici la un Godard, ci la ceva entertainment de bună calitate.
.
 Image
—-