.
Danezii erau campionii cinematografiei depresive cu mult inainte de noul val românesc. Nu e neaparat școala lui Lars Von Trier, mai degrabă Von Trier a ieșit din ea, deși, devenind mult prea manierist si dogmatic, atenția îndreptându-se acum spre noua generație, spre Thomas Vinterberg, de pildă, care a facut tulburatorul Jagten (The Hunt), cu Mads Mikkelsen, despre care spuneam aici :
.
UE sprijină la Cannes depresivii danezi
.
Spuneam că acest Vinterberg începuse ca un discipol si asociat al manipulatorului Lars Von Trier, lansând împreuna cu el miscarea (neurmată de multă lume) Dogma: turnajul unui film trebuie sa se facă fără lumină artificială, cu sunet direct; cu cât imaginea tremură si sunetul se aude mai pârâit si prost, cu atât autenticitatea e mai mare… si nu știu câte alte asemenea insanități, modelate după ceea ce sociopatul de Lars Von Trier făcuse in Idioții.
.
Scenaristul de la Jagten (The Hunt), Tobias Lindholm, a realizat și bijuteria asta :
.
Kapringen (Highjacking, 2012)…
.
Turnat ca un documentar, cu camera pe umăr, filmul e un thriller psihologic in jurul deturnării unei nave comerciale daneze de către pirați somalezi.
.
Un film impecabil, care ține spectatorul lipit de scaun, rozandu-și unghiile urmărind negocierile telefonice intre pirați și roboticul CEO al firmei daneze care posedă nava.
.
Inevitabila critică socială, desigur, personajul odios nefiind vreunul din pirați, ci monstruos de inumanul patron danez, pentru care membrii echipajului luați ostateci valorează abia puțin mai mult decat orezul sau petrolul pe care il transporta nava.
.
.
Doi actori fantastici: bucătarul vasului, negociator la un capăt al firului (Pilou Asbaek) si, la celălalt capăt, intr-o lume paralelă, în biroul său aseptizat din Copenhaga, patronul (Soren Malling), eternul arhetip al omului puternic si fără suflet, capabil să calce pe cadavre mai degrabă decat sa piardă fața în tîrguieli. Precum odiosul primar al stațiunii marine din Fălci, care da asigurări că nu e niciun rechin acolo, doar ca sa nu piardă turiști (și rugandu-se sa nu se întâmple nimic) si aici patronul da asigurări actionarilor firmei si familiilor ostatecilor ca el controlează totul si ca negocierile merg bine, când de fapt…
.
Când de fapt…
.
Niciun fel de muzică pentru sublinierea efectelor; violență atotprezentă si permanent posibilă, dar nearătată inutil; niciun fel de montaj rapid hollywoodian, ci planuri lungi, complete, cu intrări si iesiri naturale din cadru.
.
O claustrofobie permanentă; frică palpabilă curgând pe pereții chiliilor metalice ale vaporului; claustrofobie de lux in birourile din Copenhaga; practic niciun plan exterior, pentru ca putinele planuri filmate pe puntea vaporului se petrec de fapt tot intr-un fel de interior… in interiorul fricii.
.
Filmul rămâne totuși relativ superficial in revelarea radacinilor violenței. Alte două filme recente au tratat mai bine conflictul mocnit occident-Islam. Unul a fost Argo, pe care l-am prezentat aici :
.
“Argo” – Multe filme nu au nici măcar o frază memorabilă…
.
Dar mai ales splendidul :
Zero Dark Thirty – un thriller feminist…
.
—-
2 Responses to Kapringen (Highjacking, 2012) – cartografia fricii…
[…] Lindholm a scris scenariul de la The Hunt al lui Thomas Vinterberg si a realizat minunatul Kapringen, cu același Pilou Asbæk, un film despre niște ostateci occidentali în mâinile piraților […]
Gresesti cand il acuzi pe CEO ul companiei de lipsa de empatie si cinism. Nu ca nu le.ar fi avut, ci ca te asteptai sa nu le manifeste. In opinia mea omul s.a descurcat foarte bine, greseala care i se poate reprosa este tocmai ca s.a bagat in ceva care il depasea cu mult, si doar cinismul si lipsa de empatie au salvat situatia. La urma urmei e un presedinte de multinationala, astea sunt in fisa postului, omul a procedat exact ca in afaceri. Cinism declarat are insa negociatorul, un profesionist al lipsei de empatie. Oamenii astia, negociatorii in special, asa trebuie sa functioneze, lipsa lor de sentimente (nu zic nici macar aparenta, oamenii aia chiar sunt lipsiti de ele, sau reusesc sa le blocheze) salveaza vieti omenesti. Este in pregatirea lor sa manipuleze si sa jongleze printre emotiile umane cele mai brutale, carora oamenii normali nu le pot face fata. Cum te.ai simti daca ai sti ca din cauza unui cuvant gresit spus de tine pot muri poate si zeci de oameni?! Doar autismul te mai salveaza de la nebunie. Daca ai observat, atata timp cat a reusit sa.l manipuleze pe director, negocierea a mers bine; imediat ce acesta din urma a alunecat pe panta sensibilitatii, au inceput sa se intample lucruri. Dar viclenia cea mai mare, si aici trebuie vazut meritul cinicului in a.i face fata, a afisat.o asa zisul translator al piratilor, in realitate liderul scolit in emapticul occident. Evident ca patronul da asigurari ca negocierile merg bine, pt ca si liderii piratilor au televizor, si orice spune ajunge in final pe celalalt circuit si la nava (nu.mi aduc aminte detalii, dar parca ne lasa sa intelegem ca piratii aveau niste convorbiri telefonice cu niste lideri mai mari de la uscat). Ce ar fi rezultat daca panica afisata in biroul din occident s.ar fi vazut si la bord de catre ambele tabere? Pirateria din Golful Aden a fost o intreprindere extrem de iscusita si profitabila, care nu ar fi putut fi realizata doar de niste bieti pescari somalezi muritori de foame.
Este mult de discutat despre aparenta lipsa de umanitate in atitudini de genul: nu negociem cu teroristii, dar experienta a dovedit ca cea mai buna solutie este o negociere pragmatica, cinica si lipsita de emotii. Nu atat pentru obiectul negocierii actuale, cat pentru cel al celor viitoare.