Image
.
In cartierul turco-marocan din Bruxelles in care locuiesc, copiii si-au gasit astfel de la un timp o distractie cu iz scripturar: fura scrisorile din cutiile postale ale vecinilor. Daca le mai si citesc, chicotind aglutinat, e un progres care merita incurajat: inainte, pramatiile dadeau foc cutiilor postale, ceea ce a procopsit cartierul cu o aura de violenta mistica, cel putin printre eurocrati, care nu se aventureaza niciodata pina aici, desi Comisia Europeana e la citeva strazi.
.
Se vede unde incepe cartierul: acolo unde trotuarele sint presarate cu hirtii. Cind ies pe strada, calc pe pagini din scrisorile altora. E un decor ca in filmele alea cu sfirsitul lumii in care scenaristul si-a amintit ca in orasele devastate exista si biblioteci…
.
Am calcat odata pe o pagina dintr-o scrisoare de dragoste ortografiata foarte creativ, am strivit facturi care n-aveau sa fie platite la timp. Vecinului nu i-a ajuns niciodata cuponul de la o recomandata care il chema la tribunal pentru un proces pe care l-a pierdut prin nereprezentare.
.
Aici nu s-ar putea aplica o initiativa cum a fost cea lansata in Anglia, acum ceva timp, de catre Daily Telegraph: ziaristii de acolo au lepadat pe trotuare, in 50 de orase britanice, cite o scrisoare cu timbru si cu adresa clar scrisa, ca si cum ar fi fost o scrisoare pierduta.
.
Ideea era de a vedea daca vreun trecator o ia de pe jos si o pune la posta, dat fiind ca misiva avea deja timbru. Surpriza a fost mare: peste jumatate din scrisori au sosit la adresa scrisa pe plic, altfel zis oamenii s-au aplecat si au dus-o la posta fara sa o deschida.
.
Un scor foarte incurajator, insa imposibil de atins pe strada mea. Sa aiba oare englezii mai mult simt civic decit ne place sa credem? La urma urmei, un umorist englez, P. G. Wodehouse, spunea in gluma ca el nu merge niciodata la posta. De ce sa coboare patru etaje? Pur si simplu lipeste timbrul si arunca scrisoarea pe fereastra. Cineva o sa o duca pina la urma la cutie, scria acest umorist… sau poate ca o spunea in mod serios si am crezut noi, continentalii, ca acolo e vorba de umor, cind de fapt el descria o realitate.
.
De acum inainte am sa ma uit mai atent la hirtiile pe care calc pe trotuar. Mi-a ramas in git scrisoarea aia de dragoste pe care am terfelit-o fara macar sa ma uit la adresa… si daca era pentru mine?!…
.
Despre imaginea asta cu sfârșitul lumii văzut ca o plimbare printr-o bibliotecă bombardată, cf. și :
Sfârșitul lumii e un vis de bogăție…
http://cabalinkabul.com/2013/02/14/sfirsitul-lumii-e-un-vis-de-bogatie/
 .
Puține imagini sugerează Apocalipsa mai bine decât o bibliotecă bombardată.
Atunci realizezi ca sfîrşitul lumii e un vis de bogăţie. Oamenii care visează sfîrşitul lumii sînt nişte profitori potenţiali. Cei stăpâniți de această fantasmă sînt convinși că vor supraviețui. Se văd deja rătăcind printre ruine, gata să înşface minunăţiile rămase fără stăpîn, fără un proprietar legitim, se văd plimbandu-se printr-o hazna de care ei vor putea să profite cum le vine.
—-