image

Prezentat miercuri la Cannes, Only God forgives, al  danezului hollywoodian Nicolas Winding Refn, cu sex symbolul mondial Ryan Gosling, era un film foarte așteptat și abil anticipat. Toată lumea știa așadar ca e un film ultra-hiper-violent… Lăsați-l pe Tarantino, acest film e atât de violent încât devine un obiect hipnotic…

Bun, pentru a tăia suspensul inutil: filmul este monstruos de violent si monstruos de stupid. Ryan Gosling e, desigur, relativ convingător. In primul rînd, arată intr-adevăr de parcă Brad Pitt l-a facut cu Robert de Niro… iar filmul e Fight Club măritat cu Kill Bill… putem înșira metaforele inteligente la nesfârșit, ba chiar sa convingem cititorul de cronici de cinema că e un film care situează mistica violenței intr-un dispozitiv narativ epurat, de tip zen.

Infruntarea dintre bine si rău e abil încriptată prin aceea că binele face foarte mult rău, iar răul foarte mult bine. In final înțelegem ca răul e uneori bunuț, iar binele se mântuie prin orori… Blah-blah…

Mațe pe covor, creieri pe pereți, oameni orbiți și măini tăiate (personal, am apreciat scena in care unui despicat i se văd coastele, ca în Carcasa de Bou a lui Rembrandt (bat câmpii, desigur, dar așa se scriu cronicile pentru intelectuali)…

Filmul se vrea, desigur, in mod explicit si un omagiu lui Jodorowsky… deși asta poate fi doar o scuză pentru faptul ca multe scene sînt furate (fatal) din alte filme de serie B si din benzi desenate. Are un estetism enervant (nici măcar susținut si justificat si coerent, ca în Sin City) și o bandă sonoră absolut atroce.

Si arunci de ce sa îl vedem?!..

Mai întâi pentru ca e de o stupizenie si o pretentie atât de abisale că trebuie sa între in manualele de cinema. Un asemenea OZN nu apare des…

… dar si pentru ca, din gunoiul vizual si intelectual de acolo (pretențiile neconvingătoare cu polițistul tailandez maestru zen si spadasin torționar pentru a face bine la karma universului) ies spontan si câteva bijuterii; ăsta e șarmul gunoaielor :

Kristin Scott Thomas apare aici ca cea mai ticăloasă mamă castratoare din istoria cinematografiei… foarte apropiată de ce ar fi vrut Georges Bataille in acel roman nesănătos care e Ma Mère… Mama nu doar castratoare si incestuoasă, dar și consumatoare și digeratoare.

Însă am adorat, absolut am adorat scenele cheap în care geniul răului (sau binelui, nu mai are importanță) care e polițistul zen tailandez își leagănă echipa de roboți asasini în uniformă cântându-le șlagăre siropoase pe o estradă de karaoke. Am apreciat asta foarte mult. Așa aș face și eu.
—

— Despre un alt film ultra-violent cu Ryan Gosling, cf. aici :

Gangster Squad: natural boring killers…
http://cabalinkabul.com/2013/01/09/gangster-squad-natural-boring-killers/

— Despre Marele Gatsby, filmul care a deschis festivalul de la Cannes :

Gatsby în 3D… urmarea de la Moulin Rouge… și un căscat cosmic…
http://cabalinkabul.com/2013/05/16/gatsby-in-3d-urmarea-de-la-moulin-rouge-si-un-cascat-cosmic/

— ultraviolența lui Tarantino în Django Unchained : film, interrupted…
http://cabalinkabul.com/2013/01/17/django-unchained-film-interrupted/

—