Turist român (borseta și ciorapii Nike nu pot înșela)
—–
În Bulgaria, orice parcela de pamant care da spre litoral e un santier potential. Plaja Insorita se afla in centrul geometric al celor 350 de km de litoral bulgaresc de la Marea Neagra, dar pretutindeni imprejur s-a construit deja atat de mult, incat cine vrea sa inalte un nou hotel trebuie sa darame unul mai vechi. De 20 de ani de zile, s-a construit atat de masiv, incat hotelurile de pe litoralul bulgar ofera acum peste un milion de paturi, intr-un moment in care cine nu figureaza in cataloagele agentiilor de turism e pe cale de a da faliment.
Din fericire, falimentul e intarziat si carpit gratie romanilor, care au descoperit in mod miraculos litoralul bulgaresc. Potrivit statisticilor oficiale, numarul vizitatorilor romani a crescut in ultimii ani cu peste 100%. Anul trecut, peste 750.000 de turisti romani au vizitat Bulgaria. Multi dintre ei vin doar pentru un week-end, sau la cumparaturi prin supermarketurile bulgaresti, unde produsele alimentare sunt in general mult mai ieftine decat in Romania, dar foarte multi vin chiar pentru mare (mai ales la Albena) si ca sa se plimbe nostalgic prin palatul kitsch al reginei Maria din Balcic.
Cu toate ca romanii se considera pe ei insisi zgarciti si neslefuiti, comerciantii si negutatorii bulgari au inceput sa-i placa pe acesti vecini de la nord de Dunare. Spre deosebire de grupurile de turisti nemti de varsta a treia, cu sandale ortopedice, ciorapi flausati si pretentii, care abia daca ies din hotel –unde oricum nu cheltuiesc nimic, pentru ca au platit pensiune completa–, romanii beau, mananca si lasa bacsis.
Chiar fara a cunoaste cifrele oficiale, se vede imediat ca romanii fac sa functioneze turismul bulgaresc prin faptul ca patronii de restaurante platesc meditatii de limba romana pentru odraslele lor care vor prelua biznisul familial, in vreme ce meniurile incep sa fie tiparite mai degraba in romana decat in germana, iar la receptie, deasupra lui “Willkommen”, apare din ce in ce mai des “Bun Venit”.
Economia intregii Bulgarii depinde in continuare de turism, iar acest turism depinde de vecini. Turismul a fost una din marile prioritati ale tuturor guvernelor, de 20 de ani incoace, de-a lungul intregii perioade dificile a “tranzitiei”. Astazi, abia daca 2% din acest sector se afla in mainile statului. Turismul e acum dominat de mii de patroni de pensiuni si hoteluri, sate de vacanta, restaurante, magazine si firme de servicii.
Primele firme turistice private aparusera deja in anii comunismului, cand partidul le-a permis cetatenilor sa devina “mandatari”, altfel zis sa ofere servicii contra plata. Spre sfarsitul anilor 1980, multi oameni isi transformasera garajul sau pivnita in cafenea sau bar. Pe litoral, familiile dormeau in bucatarie, pentru ca sufrageria si dormitorul erau inchiriate la turisti.
Cand a venit legea restituirii, mii de oameni, sau mostenitori ai celor care fusesera nationalizati, si-au cerut inapoi tarlalele si viile de la mare. Deseori, aceste proprietati recapatate erau atat de inguste, incat abia daca se putea parca o masina acolo. Cei care au recapatat asemenea minuscule felii de pamant nu au putut sa-si construiasca hoteluri, asa incat in primii ani de dupa comunism s-a facut o mare speculatie, oamenii vanzandu-si parcelele de la mare ca sa supravietuiasca.
Unii le-au dat pe cupoane de alimente, atunci cand, la inceputul anilor 1990, amaratii fara relatii trebuiau sa stea la coada din zori ca sa cumpere lapte. Schimbarea a intervenit pe la jumatatea anilor ’90, cand primul guvern post-comunist compus exclusiv din fosti comunisti a initiat –ce ironie!– privatizarea turismului. Cabinetul lui Jan Videnov le-a distribit cetatenilor cupoane cu care majoritatea si-au cumparat actiuni in combinate industriale, dar pe care foarte multi le-au investit in hoteluri la mare si la munte.
Ulterior, acesti actionari minusculi au fost dati afara, cumparati sau lepadati. Pe la sfarsitul primei decade a libertatii, statul le-a vandut “noilor bulgari”, altfel zis proaspetilor imbogatiti care n-au trebuit niciodata sa-si justifice originea averii, hoteluri emblamatice ale turismului comunist, precum “Cerno More” (Marea Neagra) din Varna, “Bulgaria” din Burgas, intreaga statiune Riviera, sau hotelurile din Borovet.
Unele proprietati extrem de scumpe au fost vandute si revandute de atatea ori, pana cand a devenit imposibil sa se mai stie cui apartin in realitate. Au aparut apoi oamenii cu ochelari de soare si muschi tatuati care pazesc proprietatile private ce ocupa halci de litoral luate cu japca, in vreme ce justitia se uita in alta parte, pentru ca e prea ocupata sa “implementeze legislatia europeana”.
A inceput sa se construiasca nebuneste, oriunde, fara un plan de afaceri, fara sa se calculeze daca investitiile vor fi cu adevarat profitabile. S-au spalat foarte multi bani in aceasta aparenta febra a constructiilor. Cel mai bogat om din Bulgaria, Vasil Bojkov, a carui avere e estimata la peste 1 miliard de euro, poseda astfel nominal un mare numar de hoteluri de lux si cazinouri. Tot asa, trustul TIM poseda practic intreaga statiune Constantin si Elena. La fel, vaduva raposatului magnat al asigurarilor Emil Kiulev poseda statiunea Riviera.
Ca sa revenim la Plaja Insorita –la vreo 30 de km la nord de Burgas–, aceasta localitate adaposteste o halucinanta aglomeratie de 200 de hoteluri, inclusiv un numar –sa spunem variabil—de hoteluri de lux. S-a construit atat de mult in intreaga regiune incat daca vrei sa murdaresti nu ai loc sa arunci.
Paradoxal, in ciuda faptului ca multe hoteluri raman goale, spatiul incepe sa fie o problema pe litoralul bulgaresc. Concurenta intre hoteluri a dus la reducerea abrupta a pretului camerelor. Anul trecut se puteau gasi apartemente cu 25 de euro si se cunosc cazuri de camere inchiriate cu 2 euro pe zi. Daca se vine organizat, o saptamana la mare, cu transport cu tot, costa intre 400-600 euro.
Au aparut pretentioase terenuri de golf, unde snobii traiesc deja ca un fel de victorie personala faptul ca platesc de doua ori mai putin decat in strainatate.
Din pacate, însă, atractiile turistice ale Bulgariei sunt situate in special in centrul tarii, greu accesibile cand se vine de la mare. Drumurile sunt si acum rele, iar hotelurile de la mare nu se ostenesc sa faca publicitate pentru manastiri de la munte. Principala problema a turismului bulgar de masa, fenomen aparent infloritor, este aceea ca el aduce profituri pe termen scurt, dar ca putina lume se cazneste sa investeasca pe termen lung. In paralel cu asta, s-a dezvoltat enorm turismul de jos, botezat “turism de masa fara clasa”.
Tragand un bilant, litoralul bulgar a devenit un fel de scena provinciala pe care evolueaza pensionari, occidentali deprimati si fara bani, vecini snobi sau vulgari din fostele tari surori, si tineri de pretutindeni care vin sa bea pe bani putini in climatul bland-corupt intretinut de catre politia de pe litoral.
In final, asa cum romanii prefera sa vina in Bulgaria, mai degraba decat sa se balaceasca la ei acasa, tot asa, bulgarii s-au saturat de pretentiile domestice si prefera, daca pot, sa-si petreaca vacantele in strainatate. Saturati de scumpete (totul e relativ!), ciment pe plaja si aroganta chelnerilor, 1,5 milioane de bulgari s-au dus anul trecut sa-si petreaca vacanta de vara in Turcia, Grecia si Spania. Absenta lor nu s-a simtit insa : in locul lor au venit românii.
——————————————————————–
14 Responses to Românii – șansa turismului bulgaresc…
consideratia cu “castelul kitch” e un teribilism ieftin 🙂
Inteleg reactia… Kitschul, mai ales cel istoric-nationalist, e ca si junk food: dã adictie.
are turnuleț, jumătatea superioară și cea inferioară sunt din filme diferite (una are pereții netezi, cealaltă din bolovani), pereții de sus sunt albi, acoperișurile sunt de tipuri diferite (unele trec de zic, altele nu)… 🙂
critica dumneavoastra vine putin cam tarziu, arhitectii au murit, cred, de ceva timp.
eu vorbeam cu dumneavoastră, nu cu arhitecții.
nu e nimic nationalist in imbinarea de stiluri ale vilei de la balcic care oricum e destul de austera mai ales la interior. nici unul dintre stiluri nu tine de arhitectura romaneasca. probabil dumneavostra vi se pare extrem de kitch si incarcat de decoratii si castelul peles
Nah, Peles e OK, e in spiritul epocii… Ce e incongruu la Balcic e minaretul, care detoneaza cu restul.
atunci sa-l detonam zic
Numai dupa ce le luam inapoi Cadrilaterul.
:))
sa inlocuim mutrele cu moacele…
ramin dezamagit, pentru ca, eu, care n’am fost in bulgaria (si nici n’am planificat ceva in directia asta), traiam leganat si consolat la ideea ca d’aia le merg afacerile litorale bulgaroilor, ca le’au vindut, oportun, nemtzilor, care le’au pus pe roate.
acuma, citindu’va, nu mai am nici satisfactzia asta marunta.
sa fie “mutrele” lor mai destupate decit ale noastre?
si, pina la urma, are ce cata neamtzu’n bulgaria?
alaturarea de stiluri, eclectismul era la moda la inceput de secol 20 iar provocarea era sa gasesti raporturile echilibrate intre elementele stilistice, intre volume, intre materiale si texturi. minaretul e un accent vertical binevenit care nu afecteaza cu nimic volumetria si proportiile generale ale vilei, nu este iesit din scara sau ostentativ. este reprodus un element arhitectural specific zonei. cred ca putem vorbi de kitch daca ar fi fost amplasata undeva in transilvania sa zicem…
Niciun articol fara o sageata bine inmuiata in sarcasm la adresa “nationalistilor”. De care autorul se “disociaza” prin folosirea perfidului “noi”. Prea pe fata, prea din alta tara.