Image

Oameni cu Logosul defectuos…

.
Văd aici, în notele la postarea asta a mea mai veche de pe blog, unde doar comparam niște contradicții între două articole din Cațavencii, văd că mi s-a dedicat un poem (Poem: Puţă mică)…

.

Jos în note, postat azi dimineață devreme. Cineva a stat noaptea să-l producă.

Ce pot să spun… Cam lunguț, repetitiv și cu mari probleme de ritm și cezură.

.
E clar opera unui salahor al muzelor cu Logosul defectuos și personalitatea tulburată.
Dacă așa scrie când e mânat de o pasiune autentică, precum ura (un amor inversat), oare cum o scrie când îl părăsește transa?
—

Așadar:  ce se mai contrazice Iaru, scriind  (puțin si rău) în Cațavencii despre “Diminetile iefitine ale scriitorului”… Zice ca in toamna lui 1990 s-a dus la Paris si nu avea bani de bere…
 .
http://www.catavencii.ro/in-asteptarea-falimentului/
 .
Acum, Dumnezeu sa ne ajute, dar in noiembrie anul trecut tot el, Iaru, povestea in aceeași rubrica din Catavencii cum, imediat dupa revoluție, in 1990, înainte sa plece la Paris, el si ceilalți scriitori ai națiunii si-au împărțit 100 de milioane de lei găsiți pe conturile sau în sertarele Uniunii Scriitorilor și cum apoi el a călătorit imediat cu banii ăia… La Paris… 100 de milioane atunci erau echivalentul a 100 de milioane azi…
 .
Au găsit 100 de milioane in sertare și și i-au împărțit. Zice Iaru: “În vistieria Uniunii Scriitorilor  odihneau 100 de milioane, numai bune de cheltuit. Aveam să şi cheltuiesc ceva, pe alte meleaguri, în toamna aceluiaşi an, după evenimentele zbuciumate ale verii şi ale toamnei.”
 .

http://www.catavencii.ro/In-asteptarea-falimentului_0_6368.html

 .

Adică: erau niste bani acolo si noi, oamenii de cultură, i-am împărțit între noi.

Azi tot el, Iaru, scrie ca n-a avut bani de bere…
Trebuie sa fie o licență narativă undeva…

—

 Mai jos, comentariul, cu un poem pentru mine. Unii știu să se facă singuri de râs, nici nu trebuie să intervii.