Românilor se place sa se congratuleze reciproc că ei n-au oropsit niciodată pe nimeni, iar când dau de rânduri precum cele de mai jos la inlatură agasați gasind explicații de tip “complot”… In cazul de față Istrati era stangist, fusese pus de Romain Rolland sa mintă etc…«Am mers in vara lui 1925 sa-mi revãd tara, România — devenita «România Mare» cu sprijinul Frantei, la randul ei ajutata de alte nobile si generoase natiuni. Ce am vazut, aflat si trait in cele doua luni pe care le-am petrecut între Nistru si Tisa m-au convins ca imi bãtusem gura degeaba. Intr-adevãr, in timp ce eu mã cãzneam sã descriu ororile comise de turci si greci in vremurile robirii noastre, guvernul român extermina, cu o ferocitate nesfarsit mai medievalã, populatia acestei «Românii Mari» care nu mai era acum înrobitã de nimeni. Povestile mele cu violuri si masacre de acum o sutã de ani pãlirã in fata executiilor masive de copii, bãtrîni, femei si prunci pe care ofiteri ai armatei noastre, declarati «eroi ai natiunii» de catre Senatul român, îi vînau si mãcelãreau prin cîmpurile Basarabiei.»
“Fiindu tatarii din Bugeac dusi în oaste la Beciu (Viena), s-au coborît Petriceico-voda de la Iasi si s-au dus impreuna cu cazacii si ardè în Bugeacu muierile tãtarce cele burduhoase, le spinteca si punè copiii prin pari, si lua bucatele cele tãtãresti, si aducè la Iasi averi multe, cît nu mai putè sa le iè sama. Ca nu avè cine sa le stè împotriva.”
(Neculce, Letopisetul Tarîi Moldovei)
La fel insa se mira si sîrbii. Intr-un interviu în numărul din acest weekend al cotidianului francez Le Monde, premierul sîrb Ivica Dačić se plânge că, în disputa cu Kosovo, Europa tratează Serbia ca pe un paria, uitând că sîrbii au apărat creștinătatea de turci. Stai puțin, credeam că noi, românii, am făcut asta, că noi am apărat Europa de turci… Dar ce te faci că sîrbii au dovada? Toată autoglorificarea românească e pusă la grea încercare în contextul balcanic. Toți balcanicii au titlu de campioni in confruntarea cu turcii si toți caută sa ascundă duplicitatea istorică, faptul ca de multe ori oști creștine au participat alături de cele ale sultanilor la atacarea altor creștini.
Urmarea pe Europa Liberă :
http://www.europalibera.org/content/article/24950525.html
Cine-i „atletul lui Hristos”? Si unde e „Parisul Balcanilor”?
3 Responses to Cine-i „atletul lui Hristos”? Si unde e „Parisul Balcanilor”?…
Dedat eu mitologiei, nu se putea, tînăr fiind, să nu găsesc și eu o contră, c-așa îi stă bine oricărui brudiu revoluționar în toate cele. Astfel, pe lîngă definițiile pozitive găsite mitologiei, era și cea negativă: mitologia nu este istorie!
Utilitatea istoriei pe care-o știm cu toții ca știință este doar asta, stimularea mitomaniei și jertfirea a milioane de suflete spre însuflețirea Naibii. Cum aș putea avea încredere că este obiectivă o cronică, de exemplu, cînd astăzi aud aceeași gură răstălmăcind propriile cuvinte de ieri? Cînd sînt nemulțumit cu totu de istoria ce se creează azi, cum dracu de pun botu și-mi place și cred istoria de antărț și de secole duse?
Fiind păcălitoare de mase și de mine, istoria nu are credit sub veghea mea și n-o pot considera o știință. Mai mult, cred că studenții la istorie și mai bătrânii istorici sînt manevrați de la Talpă-de-Iad, fiindcă au trecut de la nevinovata și admisibila mințire a prietenilor la foarte nevinovata și foarte admisibila mințire transnațională. Cum poate un istoric care nu-și amintește propria viață să garanteze că întocmai așa s-a petrecut viața personalităților și popoarelor?
Ce spun aici nu împiedică apariția unei adevărate istorii ca știință. Cred însă că se va petrece cînd un o nație își va recunoaște toate înfrîngerile și va considera o neiertată ticăloșie faptul de-aș fi învins adversarul, cînd se va abține în chiar prima clipă de la un eveniment de-a introduce vreo virgulă, vreun dar între trăire și relatare.
Cît despre participarea la istorie…nu mă îndemn înainte de-a mă pune în context cosmic (asta ca să văd cît de aproape de zero absolut e rostul), n-o fac neavînd înaintea-mi pe toașu gradu președinte (asta ca să văd dacă sînt jertfit de niște cuvinte sau ne jertfim pentru o cauză).
Nu prea inteleg unde vreti sa ajungeti cu textul asta.
Nu-ș care autor, parcă unul din Noul roman (francez), spunea ceva de genul am să te bag cu capul în realitate o dată, de două ori, de trei ori, pînă ai să pricepi.