In ultimul său număr (9 martie), Charlie Hebdo, intr-un reportaj despre obsesia securitară la salonul cărții din Paris, ne-o arată pe odioasa escroacă belgiană vândută de Gallimard drept scriitoare Amélie Nothomb obligată să-și scoată eterna pălărie de vrăjitoare, singurul element interesant al ființei ei.
Dar cine fabrică pălăriile acestei căznite salahoare a muzelor? Ei bine, Elvis Pompilio, pălărierul nebun din Bruxelles.
Madonna ii poarta palariile, Sharon Stone abia astepta sa obtina una, iar Joan Collins (actrita din “Dynasty“) s-a deplasat special la Bruxelles ca sa-l intalneasca.
El e cel care a infipt o palarie foarte virila pe capul lui Harrison Ford în Indiana Jones, iar Amélie Nothomb, cum a remarcat foarte bine Charlie Hebdo, nu mai apare in public decat cu pălăriile de vrajitoare, inalte si modulabile, pe care Elvis le-a croit special pentru ea.
Acesta este Elvis Pompilio, creatorul belgian de modă care le acordă o personalitate oamenilor prin pălării. Am decis să efectueaz o solidă anchetă literară mergând să-l vizitez în apartamentul său pe această icoană gay și inventator de personalitate.
Elvis Pompilio locuiește singur intr-un duplex situat in varful unei cladiri de apartamente de lux de pe Avenue Louise, echivalentul Champs-Elysées-ului in Bruxelles. Apartamentul lui e in realitate un haos de palarii, mormane de stofe, unelte croitoresti care atarna peste tot si, de-a lungul zidurilor, rafturi cu jucarii vechi, de colectie, pe care nici un copil nu le-a mai atins de decenii si al caror aspect jerpelit indica un strop de afectare si, prin asta, arata cat pot fi de scumpe. Mai intai si mai intai il intreb daca Elvis Pompilio e numele lui adevarat. Incepe sa râdă.
Da, e numele lui, una dintre surorile sale mai in varsta era atat de innebunita dupa Elvis Presley incat si-a fortat parintii sa-l boteze Elvis, lucru care s-a intamplat in 1961, pe vremea cand “Regele” inca mai era aratos si nu-si pusese soldurile elefantine pe care le avea in ultimii săi ani. Cat despre Pompilio, e numele adevarat al familiei, care e originara din regiunea Abruzzi din Italia, ca și Sandra Kim, regiune pe care au parasit-o in anii ‘50 pentru a veni sa se stabileasca in Belgia, din nou ca părinții lui Sandra Kim, unde tatal Pompilio a lucrat in minele de carbune pana in momentul in care acestea au inceput sa se inchida.
De la Joan Collins la “regele” Coreei
Elvis a cunoscut succesul de indata ce, devenit major, a obtinut un mic imprumut pentru a-si deschide atelierul de confectionat palarii. Anii de succes l-au facut blazat. A intalnit atatea celebritati, incat pe unele a ajuns sa le uite. “stii”, spune el uitandu-se in paharul cu apa plata pe care il invarte in maini, “nu e nici o scofală ca iti intra deodata in atelier actrita aia blonda din Dallas, care iti spune ca a venit special sa comande o palarie pe masura personalitatii ei“. Hm, blonda din Dallas? Cum o cheama? “Joan”, raspunde el plictisit… “Joan si nu mai stiu cum.” Ah, Joan Collins!… De fapt, asta e din Dynasty, dar e vorba aici de un detaliu cu care nu il voi perturba pe artistul care a atins parul Madonnei si ale carui creatii impodobesc crestele lui Harrison Ford si ale altor asemenea monstri.
Elvis Pompilio nu are timp pentru detalii si merge direct la esenta lucrurilor: in cazul lui fiind vorba doar de a prinde inspiratia care ii arata ce palarie se poate instala pe cutare sau cutare cap, fie el si cap regal. De altfel, Elvis a si insotit la un moment dat familia regala a Belgiei intr-o vizita in Coreea de Sud… Sau poate era de Nord? Hm… si oare cu cine s-a intalnit acolo suveranul Belgiei? “Probabil cu regele lor, nu?” Ii spun atunci ca in Coreea dinastia a fost inlaturata de la putere in urma cu un secol si ca acum este o republica, dar asta nu pare sa-l tulbure catusi de putin.
Copilaria nefericita a unui băiat de miner italian, pălărier gay
Singurele femei in compania carora poate fi vazut Elvis Pompilio sunt clientele sale si in mod vizibil el nu resimte o mare atractie pentru aceasta parte mai fragila a omenirii. Uitandu-ma la rafturile lungi de jucarii vechi si scumpe, il intreb daca nu regreta ca la 50 de ani trecuți nu are copii. “Oh, nu”, protesteaza el suspect de repede. “Nu vreau copii. Nu vad nimic frumos in asta, eu am avut o copilărie oribila“. si, deodata, isi da drumul: tatal, un alcoolic de necontrolat… Mda, probabil ca e greu sa stai departe de sticlă cand nevastă-ta ține o crâșmă si, pe deasupra, tot praful ala de carbune din gat trebuie spalat…
Asa incat viata tatalui s-a petrecut intre mină și birtul tinut de mamma Pompilio. O copilarie lipsită de caldura. Altminteri atmosfera ar fi putut fi placuta, în cafenea iarna era cald si toti minerii ăia italieni ajunsi in Belgia se certau intre ei in dialectul lor de neinteles pentru alții… Dar signora Pompilio era mereu ocupata sa spele scrumierele si sa frece podeaua, dupa ce reusea sa dea afara ultimii bețivi noptateci, asa incat nu avea niciodata timp sa-l ia in brate pe Elvis sau sa-l mângâie pe păr. si iata, patru decenii mai tarziu Elvis, a reușit, si-a facut un nume, bani, carieră artistică si nu mai are nevoie azi de nimeni. E liber, parintii au murit amandoi. Nu are legaturi cu nimeni, nu cere nimic de la nimeni. Doar el, cu palariile lui si colectia lui de jucarii scumpe.
“Arătăm cu toții mult mai goi cu o pălărie pe cap decat daca am fi doar despuiați pur si simplu”
Ii place ca i se spune Palarierul Nebun, dupa acel personaj din Alice in Tara Minunilor care isi sarbatorea de 364 de ori pe an nonaniversarea. si, in final, intrebarea cea mai evidenta: de ce palarii? Ce l-a facut sa se lanseze in palarii, iar nu in lenjerie fina sau alte feluri de fantezii la moda? “Paaai…”, prelungeste el raspunsul cu un zambet putin ciupit la colturi, “arătăm cu toții mult mai goi cu o pălărie pe cap decat daca am fi doar despuiați pur si simplu”.
Amélie Nothomb, you can leave your hat on.
—
Despre alți doi prieteni artiști anarhiști din Bruxelles, cf. și:
2 Responses to Elvis Pompilio, Palarierul Nebun din Bruxelles…
You really make it appear really easy along with your presentation however I find this matter to be really one thing that I feel I’d by no means understand.
It kind of feels too complex and very huge for me.
I’m looking ahead for your subsequent put up, I’ll try to get the hold
of it!
[…] Singura ei originalitate sunt pălăriile, pe care i le fabrică prietenul meu Elvis Pompilio, despre care cititorul asiduu va afla mai multe în acest interviu. […]