“Glezna”, mi-a zis mie mama, cind eram adolescent, “glezna e unul din cele mai importante lucruri la o femeie… Sa nu-ti iei femeie cu glezne groase, sau, daca din fraiereala romantica vei iubi vreuna cu pulpa solida, cumpara-i macar pantofi care sa-i faca gleznele elegante.”
Glezna, a continuat ea (dar n-am ascultat-o), arata nu doar caracterul, dar concentreaza energiile spirituale (bașca celelalte) si promisiunea ca pina si in cazul in care aroganta te va lepăda (ceea ce se va intampla ineluctabil, boulean cum te-am adus pe lume), o va face totusi elegant, pentru ca ai stiut sa-i apreciezi glezna.
Unii cititori obisnuiti cu sofisticãrelile gratuite vor crede ca ce scriu eu aici e una din astea… Dumnealor sa faca bine sa-si revizuiasca sarcasmul ieftin… De data asta nu e. Fraierilor, fiti atenti la glezne. Investiti in minciuna candida a schelăriei eterate. Cind veti fi lepadati, veti sti macar ca lasati in urma o reputatie de profesionist…
9 Responses to GLEZNA !…
Doamna mama cum avea glezna?
Subscriu la ideea mamei. Femeile cu glezne subtiri au un anume rafinament si feminitate daruite de natura.
Yep! Iar pianistii au degetele subtiri si lungi, ca Marcel Iures in “Passacaglia”.
Femeile bune la pat poarta sutien minim cupa D, cracanatii sint cavaleristi inascuti iar blondele… despre blonde numai de bine.
🙂 imi plac oamenii care sunt marcati de prejudecati. Sunt previzibili si naivi.
Mie-mi plac mult blondele care-si tradeaza mintea ingusta, nedetectand nici macar sarcasmul extrem de evident.
Si, ai lasat o reputatie de profesionist? 😉
Vezi tu, mi-a zis tata, să nu cazi în păcat ! Se referea la păcatul de-a lua totul, în cunoaștere, de adevărat sau fals, fără minima cercetare cu sens. Într-o zi mi-a spus că bărbații cu procreatoare (de plăceri josnice) prea mică ar trebui să se bucure și nu să se întristeze, că asta ar fi un semn că energia s-a dus în altă
parte, poate la inimă, fiind mai divin simțitori, sau poate la creier, fiind mai înțelepți. E doar
un exemplu, ca să înțelegi cum ne dăruie ursitoarele și cum să procedăm, după înțelegerea noastră.
Mai tîrziu am priceput că ar trebui să relativizez și asta…Îmi pare că de-a lungul geneticii noastre, dat fiind că am căutat tot timpul să ne adaptăm cît mai bine la mediu și la celelate ființe, am dezvoltat o capacitate actoricească de transpunere cu trup și suflet, dar asta nefiind cu adevărat nici trupul și nici sufletul nostru…Cineva de-o bună pătrundere poate să perceapă străvezimi spirituale în masa comună a celor Trei Grații și să nu se mire că din/prin trupul porcin al lui Bach a ieșit o muzică de Altundeva. În număr cu mult scăzut sînt bărbații dintr-o bucată, femeile adevărate care, în sens contrar celui plebeu, au căutat să fie întocmai cu sufletul/spiritul/sinele lor și cu trupul lor, în egală măsură, astfel că, îmi zicea tata, una se reflectă cu alta, fără păcat în observat, fără păcat în observator.
Cum se numeste cartea? Multumec
http://www.humanitas.ro/dan-alexe