Criza devine acută : Europa se calicește cu jurnaliștii…

Acest summit de primăvară (14-15 martie)  al presedintiei irlandeze a UE marchează o dată tristă in istoria Uniunii Europene. Nu numai ca importanța lui pompoasă de “summit de criză” a fost redusă la nimicnicie prin respingerea, ieri, a “bugetului de criza” de catre Parlamentul European,

Cf.

 http://www.europalibera.org/content/article/24927838.html

.

… dar s-a decis –si știm ca decizia e pentru totdeauna– că jurnaliștii nu vor mai putea mânca gratis pe durata unui summit european de acum inainte.

.

Dezastrul, in ochii presei, e total.  Se renunțase deja de un deceniu la lăudabilul obicei de a oferi “atenții” ziaristilor… Pana la începutul anilor 2000, se obisnuia ca fiecare tara care poseda presedintia rotativa, de sase luni, a UE sa le ofere ziaristilor cate un sac/cutie/ladita, la sfarsitul reuniunilor la varf, numite Consiliu European, si din care fiecare tara trebuie sa organizeze cel putin doua in timpul presedintiei sale. Unii dintre ziaristii mai vechi inca isi amintesc cu duiosie timpurile bune in care membrii presei primeau ceasuri (summitul din Luxembourg, 1997), un lector MP3 (Olanda, 2004), cravate de matase si sticle de sampanie (Helsinki, 1999) etc.

—–

Vreo cinci mii (5.000) de umani se îmbuibã gratis ( jurnalisti, jandarmi belgieni si oameni de-a valma).

Danemarca fiind gazda, avem la pranz multe chestii mici daneze, intr-adevar):

.

— ca antreuri, felii de somon crud lîngã care s-au tras niste linii albe ca de cocaina, insa astea sint din hrean; am mancat vreo 5 si stiu ca transpiratia mea va fi un extract de Omega3, 4, 5, etc.; alte antreuri daneze includ blinele acoperite cu o pasta din ceapa rosie si sfecla ciopartite impreuna. De ignorat.

.

Pentru mancarea propriu-zisa, dupa ce se evita abil the Salad Bar, unde fac coada toate secretarele, avem de ales intre trei Meat Corners, un Fish corner, si un Pasta corner (a carui pretentie de autenticitate daneza e discutabila).

.

La Fish corner au fileuri de rosioarã (rouget) decorate cu fructe de mare. Le intorc spatele pentru ca, fiind eu nu doar un bucatar exceptional, dar si o persoana normal constituita in creier, stiu ca la 5.000 de musterii pe orã, totul a fost congelat.

.

La un Meat Corner au ceva pui, pe care il evit instinctiv, puiul industrial fiind absolut fad… e drept ca pieptul de pui a devenit mancare nationala in România, însã nu e altceva decît celulozã proteinatã.

.

Al doilea Meat Corner are steak-uri enorme, dar deja trase pe tavã, iar pentru gustul meu (poftim informatie) sînt prea facute, eu mananc carnea ca ãia din caverne care pictau peretii grotei cu ce le curgea din gurã.

.

Alegerea mea judicioasã a fost Meat Corner 3 : picior de porc cu mãmãligutã (polenta, in coltul din stanga sus al tãvii aranjate dinadins neestetic, pentru a reda atmosfera sinistra a summitului).

.

Vinul e in sticlute cu dop de tabla, ca in avion. Cel alb -un Chardonnay Patriarche din Franta- e bine la rece si acceptabil, insa sticlutele sint ridicol de mici si trebuie sa-ti umpli tava cu ele ca sa bei ca un om, ceea ce nu mi se pare ecologic (prea multe ambalaje). Cel rosu e cam la fel, dar ne-rece.

.

In franceza colocviala, o sticla goalã de vin, chiar daca sta in picioare, se numeste “un cadavre”.

.

.

Ca s-o facem scurtă: acolo unde te-ai fi așteptat ca cipriotii sa vina cu ceva bucătărie levantina, iată ca se dau moderni cu niște fantezii moleculare :

.

Antreu :

Spumă de păstrăv si un fel de piftie de alge in formă de Oda Bucuriei.

.

Sarea de mare zgrunțuroasă presărată pe ele e foarte bună. Măcar atât.

.

In rest, totul e tratat prin catering local, belgian. Fileurile de roșioară, de pildă, au ca garnitură andive (chicons, chives) legumă belgiană prin excelență, singura nota mediterano-otomana fiind data de grâul bulgur, pe care dă bine un firicel de ulei de masline cu lămâie stoarsă.