Cum am atacat Palatul Regal : JAN BUCQUOY SI LOVITURA DE STAT PERMANENTA …

Jan Bucquoy tocmai mi-a anunțat ca anul acesta nu va mai ataca Palatul Regal din Bruxelles!… “Sînt prea bătrân”, zice, “iar ca discipoli am doar niște cîrpe. Anarhia nu mai e ce era.”

.

Prima oara cand il cunoscusem îndeaproape pe Jan Bucquoy fusese cu ocazia unei conferințe despre “anti-literatura” pe care o ținuseram la Luxembourg (mai era, din România, si Sorin Antohi). Pe drum, ne-am oprit intr-un sat din Brabantul valon, Spontin, unde Jan a predicat despre revolutie.

.

Cu ardoare stapanita si cu zambet abia perceptibil in coltul gurii, Jan i-a indemnat pe sateni sa puna stapanire pe castelul medieval din fata cafenelei, castel al carui proprietar fusese asasinat, si ai carui noi proprietari l-au abandonat :

.

— “Trebuie sa ocupam acest castel si sa-l transformam in locuinte ieftine pentru saraci ca noi”, insista el scrutandu-i, unul dupa altul, pe satenii dintre care vreo doi puteau sta in picioare numai tinandu-se de tejghea.

.

Neconvinsi, localnicii au inceput sa murmure scuze: “Cine ar putea sa locuiasca in hrubele alea? E insalubru.”

.

–“Il vom repara si il vom curata noi insine”, a insistat Jan.

.

— “Nimeni nu se pricepe la zidarit si la zugravit in satul nostru”, a argumentat un altul.

.

— “Vom invata meserii noi”, a insistat Jan.

Cand unii din sateni au inceput sa paraseasca carciuma, Jan a trebuit sa se incline in fata evidentei: revolutia nu va ajunge curand in Spontin. Aceasta revolutie el cauta sa o provoace mai intai in Bruxelles, printr-un soi de diversiune permanenta si multiforma, cum este de pilda atacul palatului regal, comis de Jan in fiecare an pe 21 mai. An de an, vreme de aproape un deceniu, Jan a ataca palatul regal, in centrul Bruxelles-ului, purtand triumfator drapelul sau personal: o banana pe fond rosu, iar uneori drapelul negru anarhist. In cazul in care lovitura sa de stat s-ar fi încheiat in cele din urma cu abolirea monarhiei, el promitea ca palatul ar fi transformat in locuinte sociale.

.

Pentru acest interviu mi-a dat intalnire in cafeneaua (De Dolle Mol, Cârtița Dementă) pe care o administreaza impreuna cu alti anarhisti la doi pasi de centrul turistic al Bruxelles-ului, Grand-Place, piata veche a orasului. E acelasi, un om scund si rotofei, cu o mesa de tip Tintin in varful craniului plesuv. (Jan intretine o relatie ambigua cu personajul de banda desenata Tintin, simbol al Belgiei unitare si coloniale, pe care Jan l-a deturnat publicand un apocrif album Viata Sexuala a lui Tintin, ceea ce i-a atras necazuri legale cu mostenitorii lui Hergé, creatorul personajului.)

De indata ce trec pragul cafenelei cu peretii acoperiti de fotografii ale fetei lui, o frumusete tulburatoare numita Marie, Jan anunta: “N-am vrut sa ti-o spun la telefon… dar Marie s-a sinucis saptamana trecuta”. Dezastrul anuntat pe un tot atat de calm ma lasa fara vorbe. Nu vrea sa amanam interviul. Intrebarile vin insa greu, intr-atat totul pare derizoriu acum. Renunt sa-l mai intreb despre Muzeul Chilotilor, pe care de la o vreme l-a inchis, dar pe care ar vrea sa-l redeschida intr-o formula ameliorata. El lanseaza insa subiectul, explicand ca intentioneaza sa obtina piese rare si prestigioase, ca i-a scris Carlei Bruni, solicitand un string, de preferinta purtat, si ca a initiat demersuri similare pe langa Sarkozy si regina Angliei.

.

Vezi aici ce am scris despre Muzeul Chiloților in perioada sa de glorie :

.

Cu toate clowneriile sale, Jan este un cineast si scriitor de o tenta rara. La 66 de ani, el ramane un anarhist cu gustul provocarii, amestecand sexul si politica in carti precum La Vie Est Belge, si filme cu titluri ca Viata Sexuala a Belgienilor, sau Camping Cosmos, acesta din urma fiind filmul in care a lansat-o pe Lolo Ferrari, “femeia cu cei mai mari sani de pe planeta”.

Ii pun intrebarea evidenta: ce se ascunde sub gesturile sale de saltimbanc?

.

“Ti-as intoarce intrebarea: cum putem influenta societatea, dar mai ales puterea politica ? Eu o fac in mod individual, in felul meu, deoarece nu am stiut niciodata sa ma acomodez intr-un colectiv, intr-un grup. Chiar cand am aderat la grupari anarhiste sau de extrema stanga, ma dadeau afara dupa cateva zile, mai ales cand incepeam sa-i intreb unde sunt femeile. Puterea si societatea pot fi atacate in trei feluri: prin sex, prin discurs –sa ne imaginam un personaj de banda desenata, precum Superman, care citeaza din Mao sau din Marx–, ori printr-o nebunie asumata, organizand happening-uri dementiale, cum am facut cand am decapitat un manechin al regelui in Grand-Place din Bruxelles. Am fost arestat atunci pe loc, politia cautand sa ma impiedice sa comit un act de lèse-majesté care nu era de fapt decat o teatralizare a Revolutiei franceze.”

 

Jan incepe sa-si expuna noua sa teorie socio-economica pe care a botezat-o Roata Norocului, care propune, printre altele, ca cele mai inalte functii in stat, inclusiv cea de rege, sa fie distribuite la intamplare, printr-o gigantica loterie. La remarca aparent logica prin care ii spun ca, dat fiind ca loturile nu pot avea o valoare egala, distribuirea la intamplare a bogatiilor si functiilor va duce la noi inegalitati, Bucquoy are raspunsul gata: “Eu nu caut egalitatea. Egalitatea nu exista. Oamenii stiu asta, in schimb ar accepta ce ar primi la Roata Norocului.”

.

Brusc, devine amar. «Oamenii se tem de discursul libertatii. Pentru asta tot predic actiunea. Le spun ca ar trebui sa inceteze sa-si mai plateasca impozitele, sau chiria, de exemplu. Avem nevoie de gesturi puternice. Mesajul cultural nu poate functiona singur. Impotriva «culturii», propun actiunea sociala. Eu cred in efectul terapeutic. Prin Roata Norocului, le-am da oamenilor impresia egalitatii, intrucat sansele sunt egale pentru fiecare. In acelasi timp, am aboli notiunea de mostenire. Dupa un deces, bunurile raposatului ar fi reintroduse in joc prin roata Norocului.”

Dar cum s-ar putea ajunge la o asemena remodelare radicala a societatii?

“Printr-o lovitura de stat. Speram ca intr-o zi, cand voi ataca Palatul, vom fi cu sutele. Credeam ca il vom arunca afara pe rege si vom transforma palatul in locuinte sociale. Iata un discurs pe care oamenii il inteleg. Astazi nu mai putem consuma cu inocenta, cum o faceam in anii ’60. Astazi ne-a impregnat angoasa sfarsitului lumii, pierderea reperelor, etc. Si-apoi, eu nu caut sa port revolutia pe toata planeta. Vreau revolutia aici, in Belgia. Lenin avea dreptate cand i se opunea lui Trotki, care dorea o revolutie permanenta, la scara planetara. Lenin explica, dimpotriva, ca revolutia trebuie facuta mai intai solid, intr-o tara. In schimb, pentru preluarea puterii ma inspir mai degraba din Trotki. Am luat ce era mai bun din amandoi.”

 

Argumentez atunci ca un personaj ca el nu functioneaza decat pentru ca traieste in Belgia, o tara “suprarealista”, in care precedentul rege a putut abdica pentru 3 zile numai ca sa nu fie obligat sa semneze legea care legaliza practicarea avortului, o tara in care guvernul poate amana discutarea unei crize profunde, care poate duce la scindarea tarii, numai pentru ca a venit vacanta de carnaval si ca atat ministrii cat si parlamentarii vor sa plece la schi.

.

“Da, sunt constient de faptul ca sunt un privilegiat. Daca ma nasteam in alta parte nu as fi putut face tot ce fac aici. In Franta, nu as fi putut sa atac in fiecare an Palatul Elysée (resedinta presedintelui); in SUA, garzile ar fi tras asupra mea daca as fi atacat Casa Alba, chiar asa singur si cu un steag cu banana.”

.

Iata aici descrierea unuia din atacurile palatului, la care am participat alături de Jan… Pot fi văzut marsaluind mândru in spatele lui :

.

“Atacul Palatului Regal din Bruxelles, versiune 2009” :

— textul din  România Liberã :

..

 

Puțin mai in spatele meu vin cei doi metri de structura impunatoare a lui Noël Godin, “Teroristul pâtissier”), despre care vezi mai multe aici :

.

NOEL GODIN, TERORISTUL TARTELOR CU FRISCA…

.

Lui Noël Godin i s-a incredintat lada cu capsuni si cirese pe care avea sa le distribuie politistilor, pentru a le deturna atentia astfel incat comandoul anarhist sa poata escalada zidul Palatului Regal. Pe deasupra, capsunile face pete ce aduc cu sângele…

.

 

.

La întrebarea de ce a ales data de 21 mai pentru repetata sa lovitura de stat, Jan are un raspuns deconcertant de simplu si terre à terre: “E una din putinele zile ale anului in care, statistic, nu ploua niciodata in Belgia.”

————————————————————————————————

 Cf. și: