Mare ipocrizie politiciană si isterie populară in povestea asta cu carnea de cal pentru lasagna. Bun, consumatorul trebuie sa știe… Trăind insa intr-una din țările cele mai maincatoare de cal din Europa, belgienii se uita cu nedumerire la isteria din jur… In Belgia, calul e o delicatesă atât in nordul flamand cît și in sudul valon. Steak-ul de cal se mănâncă in toate crasmele tradiționale. Lângă mine exista pînă nu demult un restaurant ținut de o bătrână care nu servea decât steak din cal local, rasa “brabançon” (ca si imnul național)… Carnea de cal, delicioasa si fără grăsimi nesanatoase, intră des in preparate amestecate belgiene…
Prin Kazahstan si Kalmîkia, am mincat intotdeauna minunații cîrnați de cal (казы) si baut racoritorul lapte de iapă fermentat (kumîs, кумыс)…
Daca ar fi fost porc, înțelegeam, cu toate obsesiile halal si koșer, dar cal… Halal sa va fie…
Horse Meat…
—-
One Response to Je mange du cheval…
Din ce am intele su la radio één : problema cu mancatul carnii de cal este cam exclusiv in UK.
Nu stiu cine ar fi zis ca in Belgia ar fi vreo problema cu asta.
Din ce am inteles eu din poveste, fiind in olandeza… cam prin toata Europa nu prea se manca cal pentur ca este un animal prieten cu omul, si primeste si nume. Cam pe la anul 1100 din motive religioase s-a interzis mancatul carnii de cal – catolicii erau in ceva razboi cu barbari, celti, care mancau cu mare bucurie cal, asa ca pentru a sublinia diferenta asta intre catolici si barbari, s-a interzis, cu o pedeapsa de genul ca daca faci asta, nu mai ai voie sa mananci decat paine cu unt.
Apoi mai tarziu insa s-a cam reluat mancatul carnii de cal, dar apoi pe la 1800 si ceva, in UK a revenit din motive sentimentale parca (ceva cu luptele lor, cu “dau regatul pentru un cal”).