Am gasit duminica la talcioc aceasta ciudatenie bibiliografica: o biografie a lui Giovanni Papini, in mod vizibil o comanda, executata scîrbos de hagiografic de legionarul volatilizat Vintila Horia in 1961-62, imediat dupa ce i se retrasese premiul Goncourt ce trebuia sa-i fie acordat pentru Dumnezeu s-a nascut in exil. Volumasul despre Papini, publicat intr-o colectie episcopala din Franta intitulata Conversions Célèbres, este o lipicioasa insiruire de clisee religioase si fade mimari ale extazului in fata convertirii la catolicism a dezechilibratului de geniu Papini.
Printre rînduri, fostul apologet al lui Hitler, Vintila Horia, care cerea in mod deschis in presa romaneasca exterminarea evreilor inca din 1941, inainte ca Germania sa treaca la “solutia finala”, nu se poate stapini sa scrie despre al Doilea Razboi Mondial ca a fost “une drôle de guerre qui avait été déclanchée au nom de la liberté” (un razboi ciudat care fusese declansat in numele libertatii) !!…
Mai grav e insa furtul stilistic. Inca de la prima pagina, legionarul nepocait cauta sa-l imite neindemanatec pe Cioran, din care preia fraze si expresii prêtes à porter sperand probabil ca o asemenea cartulie nu se va vinde niciodata. In primul paragraf deja Vintila Horia fura nerusinat, adaptandu-l pe Cioran la un crestinism mieros si scriind ca Papini ne-a invatat : “frumusetea disperarii (la beauté du désespoir) si atmosfera de frumusete a pesimismului crestin” (l‘atmosphère de beauté qui est celle du pessimisme chrétien)… Mda… de doua ori beauté/frumusete in aceeasi fraza, trîntorul nociv.
Ah : pagina de garda linisteste cititorii piosi cu mentiunea “aceasta carte a fost examinata si aprobata de un teolog catolic“… Crénom de Dieu!…
———————–
7 Responses to “La beauté du désespoir”… Hmmm… Cartea unui hoţ scârbos: biografia lui Giovanni Papini de Vintila Horia…
Bravo! Explicati-i asta si Marilenei Rotaru, care strinsese citeva zeci de semnaturi de vaza pentru reabilitarea hitleristului Vintila Horia. Si bagase apeluri de umanism catre toate forurile nationale, internationale, intercontinentale si intergalactice.
Bă, vită încălţată în cizmele lui Stalin, despre care “legionarism” închipuit vorbeşti când te referi la Horia Vintilă? Numai tu şi confraţii tăi de tovărăşie bolşevic-patetică îi numiţi pe toţi cei care nu se încadrează în grila ta (sau voastră) de gândire marxist-leninstă împuţită drept “fascişti”, recte “legionari”. Vorbesc de Ortodoxie? Hopa, “legionarismul”!, Vorbesc de familie? Hopa, iar “legionarismul”? Fac referire la “naţiune”? “Legionarismul” e în culme: Hai să-nebuneşti tu şi cu toţi gangsterii tăi ideologici că-i aşa? Nu-i aşa, bă, secătură ideologică! Dar n-are de unde să priceapă un maimuţoi “intelectual” (ca tipul lui Zola, aşa… pe linie “progresistă”) pentru că în căpăţâna de maimuţoi intelectual nu are cum să mai intre altceva în afară de cretinismele corectitudinii politice. Chestii care se aplică şi urangutanului Ludovic.
[…] Si despre scarbosul de Vintila Horia : […]
[…] Si despre scarbosul de Vintila Horia : […]
Imi pare rau, asta e unul din putinele articole de pe blogul dvs in care pot banui ca sentimentele personale stau in spatele opiniilor. Nu vreau sa-l apar pe Vintila Horia, pentru ca nu m-am documentat suficient. Dar tonul articolului mi se pare foarte vehement si argumentele (cand exista) discutabile.
Altfel va doresc numai bine!
Niste citate din cartea ” gasite duminica la talcioc” aveti a ne oferi? Argumente legate de pastisarea lui Cioran aveti la indemana? Sau mergem pe incredere?
In rest, neconvingator, slab scris si cu un parti-pris evident. Ma alatur urarii lui Bogdan – “numai bine” – pentru ca se simte in scriitura un profund sentiment de frustrare.
[…] avut o copilărie ternă. Toate lucruri pe care un scriitor autentic, magic, inclasabil, cum a fost Giovanni Papini le-a lichidat în două rânduri în sinistra lui autobiografie „Un om sfârșit” (Un uomo […]