Iarna caucaziană a lui 1991-1992 a fost tare ciudată. Zăpăda cădea flasc, în pachete, și nu se mai găsea alcool, ceea ce îi făcuse pe localnici foarte nervoși și puși pe rugăciuni chincite. Cecenia tocmai se declarase independentă de Rusia, înțelegând literalmente îndemnul aruncat la beție de Ielțîn republicilor sovietice: “Luați cît de multă suveranitate puteți.”

Eram primul străin ajuns în munții Ceceniei, după ce vreme de trei sferturi de secol zona fusese considerată strategică și accesul la ea interzis de sovietici. Am ajuns acolo cu un coșciug pe roți închiriat în Daghestanul vecin, deoarece nici un avion nu zbura spre Groznîi, capitala Ceceniei.

Pantere parfumate

Citisem în autorii vechi că acolo, în Daghestan și Cecenia, în Caucaz, traiesc panterele parfumate ale lui Apollonius din Tyana, care pretindea ca le-a vazut ( adulmecat ) prin muntii care cad spre Derbent… Am și cumpărat acolo un covor cu un labirint in mijloc, unul din alea care iti sucesc mintile cind te holbezi spre centru… în mijlocul centrului se invârte o sfera fudulă si zumzaitoare, cum le visa Platon, sfera perfectă… desi nimeni nu si-a pus intrebarea ce culoare ar avea sfera perfecta…

Intre Daghestan și Cecenia am trecut prin văile alea unde si in antichitate se vorbeau un regiment de limbi, de spune Strabon ca romanii, cind le trecuse prin cap sa se duca sa verifice dacă in creierii muntilor mai existau portile de arama ale lui Alexandru, aveau nevoie de 70 de tălmaci (mai multi decit numarul total al bucătarilor si femeilor usoare ce veneau in urma armatei cu bagajele si cu catelusii de companie pe care un trîntor de sclav creștin îi botezase, nu se știe de ce, Gog si Magog) traducători utili pentru ca oștirea să se poata tocmi de la o vale la alta pentru poame, nuci, rodii si iască de incalzit cazanul consulului, care cazan servea alternativ pentru supa oștirii si pentru baia ibovnicelor trimisului imparatesc cu inel pe care scria SPQR…

Cecenii m-au lăsat să filmez absolut orice voiam -avea să iasă din asta primul documentar făcut vreodată despre ei-, inclusiv ceremoniile lor mistice (linkuri spre ele jos in capătul textului), ceremonii sufi de transă colectivă. Am avut atunci prima doză de misticism autentic, popular, am învățat tehnici de hiperventilație, am aflat despre respirația circulară și despre Kunta Hagi, sfântul derviș al cecenilor care va reveni la Judecata de Apoi, suflând sufletele oamenilor ca pe niște candele.

In jurul Ceceniei devenite independentă haosul era și mai mare. In Georgia, primul președinte non-comunist, Zviad Gamsahurdia, tocmai fusese răsturnat de o coaliție (în aparență) neverosimilă de gangsteri, bandiți mistici (Mhedrioni, „Cavalerii“) și structurile KGB-ului local controlate de Moscova. Georgia era din nou sub controlul Rusiei.

Protocronistul georgian

Gamsahurdia era un “protocronist“ georgian desăvârșit. Credea în misiunea adamică, cosmică, a Georgiei, scrisese cărți despre Sfântul Graal, despre influența cavaleriei medievale georgiene asupra celei occidentale, despre originea caucaziană a legendelui lui Arthur si ale Mesei Rotunde; despre Caucaz ca centru inițial si inițiatic al civilizației planetare; citindu-i fierbințelile logotetice, mintea mea adăugase alte straturi de mit vârtos: panterele parfumate și oile mâncătoare de pește -ichtyphagoi- pe care Apollonius le-a văzut cînd a traversat Caucazul pe o cămilă albă dar teribil de proastă. Și Apollonius voise să verifice dacă mai închid muntele porțile de fier turnate acolo de Machedon pentru a ține în partea cealaltă haitele semi-umane de războinici cu ochi migdalați care se hrănesc cu lapte de iapă și sîngele menstrual al femelelor lor cu țîțe de lupoaică.

Gonit de la putere, Gamsahurdia dispăruse, dar eram convins că se ascundea în Groznîi, pitit de președintele cecen Djohar Dudaiev, care îl păstra poate pentru a-l folosi ca pe un joker. Eram trist pe atunci și plângeam după o toantă cu orgasmul șovăielnic și distins. Aveam mare nevoie de un scoop jurnalistic. Tare bine mi-ar fi prins un interviu cu unul din oamenii cei mai căutați de pe planetă… dar cecenii îi dădeau înainte că nu știau unde dispăruse dementul scriitor-cavaler.

După cîteva săptămâni de dansat mistic în piața mare a orașului, chiar și scepticii din guvern și-au dat însă seama că pînă la urmă ar fi poate util dacă fugarul Gamsahurdia ar da un interviu presei străine, altfel risca să fie uitat, așa că brusc mi-au zis: –“„Ia-ți echipa (filmam cu doi belgieni – cameraman și inginer de sunet) și în noaptea asta te trecem granița în Gruzia ca sp-l intervievezi pe Gamsahurdia în ascunzătoarea lui.“

Scoop-ul total, visul aproape împlinit… Un bandit cecen independentist avea să ne treacă granița în Georgia, noaptea, peste Caucaz. Dar eram prin ianuarie sau februarie… Munții Caucazului sînt mai înalți decât Alpii, deja greu de trecut vara, însă iarna pe o singură șosea controlată de ruși…

Golden Teeth

Ali, călăuza și supraveghetorul nostru, arăta ca o caricatură de asasin cu simbrie dintr-un coșmar exotic… doar că el era real. Mustața și borsalino ca în filmele cu gangsteri interbelici, avea un zâmbet profesional pe care îl efectua fără a mișca mușchii feței, înspăimântător prin faptul că dinții din față fuseseră înlocuiți cu o bară masivă de aur. Avea un kalașnikov neglijent pe umăr și cîteva grenade atârnând cochet la brâu. Conducea o Lada cu frâne capricioase în care ne-a pus să ne întindem după ce ne-a legat la ochi și ne-a susurat că dacă ne vom uita la drum va fi încântat să ne împuște în cap și să ne consume ficații.

Zăcând unul peste altul în mașină, legați la ochi, Golden Teeth ne-a bălăngănind vreo cinci ore prin noaptea de iarnă, depănându-și obsesiv ideile lui din altă lume despre parizience. Era convins că sînt o rasă aparte, ieșită dintr-un laborator american, pentru că altfel nu-și explica cum de au pistrui atât de eleganți.

Ascultându-i delirul în întuneric, am realizat repede că de fapt nu traversam muntele. Nu simțeam deloc înclinarea mașinii care urcă pante de munte în iarnă… Mergeam de fapt pe drumuri de câmpie, probabil făcând cercuri.

Nu puteam bănui cât de grotescă era realitatea, dar iată că pe la miezul nopții mașina s-a oprit în curtea de ciment a unei case înconjurate de ziduri înalte. Iar înăuntru, într-o cămăruță cu perdele de plastic, trase strâns, și tapet ieftin pe pereți, aștepta Gamsahurdia!…

L-am filmat, am simpatizat cu el, mi-a oferit cartea lui despre panterele parfumate din Caucaz, am vorbit despre Graal, iar ulterior am inserat în filmul documentar pe care l-am facut despre asta secvența in care acest ocultist patetic citeste un lung, dezesperant comunicat despre Ieltîn si Rusia, cerand ajutorul mai-marilor planetei… dar pe cand filmam, foc pârâit de mitraliere a inceput in jurul casei. Golden Teeth si ceilalti ceceni au iesit din camera răcnind… cameramanul belgian a făcut preparative pentru a leșina… Ne-am zis că rușii descoperiseră ascunzătoarea luiu Gamsahurdia…

Adevărul era altul… Casa unde fusese ascuns Gamsahurdia se afla foarte aproape de barăcile ultimei garnizoane rusești din Cecenia, chiar atunci atacată de un grup de ceceni înarmați aparținând altei grupări decât celei a președintelui Dudaiev, așa încât noi nu eram în realitate în pericol. Totusi, toată lumea a ieșit să se repeadă să tragă în garnizoană, în vreme ce Golden Teeth i-a ordonat aproape lătrând unui gras în trening să ne ducă înapoi la hotel.

Cu un chiștoc moale în gură, grasul, care nu avea nicio opinie personală despre parizience, s-a trîntit la volan și cam în vreo cinci minute eram la hotel, unde chiar am descoperit că mai aveam o sticlă de vin în frigider… și că Golden Teeth ne trambalase, legați, vreo cinci ore în jurul orașului.

A lume spento

A doua zi, precum amanții mincinoși care s-au înșelat unul pe altul și care se prefac că într-adevăr cred aiurelile celuilalt, și noi, și Golden Teeth, și ceilalți oficiali ceceni am pretins în cor că expediția georgiană fusese un mare succes și am mulțumit tuturor pentru efortul de a ne face să trecem muntele în condiții atât de grele, în plină iarnă pentru un minunat interviu cu eroicul Gamsahurdia. Cîteva zile după aceea, leorpăind prin noroiul dintr-o mahala, am și recunoscut de departe casa în care se ascundea cavalerul Graalului, cavalerul creștin ținut ostatec de salvatorii săi musulmani.

Gamsahurdia avea să dispară la puțin după aceea, versiunea oficială fiind că a murit în luptă încercând să se întoarcă în Georgia cu un mic contingent pentru a recuceri puterea. S-a sugerat chiar că s-ar fi sinucis, gest străin caucazienilor. Am fost întotdeauna convins că a fost lichidat de salvatorii săi ceceni, poate chiar de prietenosul Golden Teeth, pentru că, perdant definitiv, începuse să devină stânjenitor politic, cu panterele lui parfumate cu tot. L-au stins ca pe o candelă.

—-

Cf. si :

Fragmente filmate din ceremonii mistice cecene :

Mic breviar cecen…

Mic breviar cecen…

Am pus mai multe extrase din filmări din Cecenia pe YouTube :

https://www.facebook.com/dom.pernety

Despre “Machealã cosmicã în Georgia” :

Despre macheală cosmică în Georgia sau cum am aflat ca sunt un nimeni…

Perfumed panthers and golden teeth : the backstage of a scoop…

http://cabalinkabul.com/2013/12/08/perfumed-panthers-and-golden-teeth-the-backstage-of-a-scoop/

————