Image

E bine, intr-o asemenea perioada de dezastru economic, cind cineva ti-o explica sexual. Cind vine vorba de sex, toti credem ca intelegem cite ceva, iar ​​asemenea metafore ne flateaza inteligenta, asa incit e aici o piata de mare viitor. Lucru pe care l-au inteles minunat niste sociologi ce tocmai au publicat, si in Franta si in Statele Unite, o gramada de studii din care reiese ca putem intelege criza economica mondiala folosind sexul ca pe o metafora pentru moneda de schimb.

 

E drept, profesionistii bursei au pufnind intotdeauna lubric auzind sau formuland expresii precum: „zona a liberului schimb”. Acesti esanjisiti nu aveau insa la dispozitie uneltele teoretice ce tocmai ce au fost facute publice. Astfel, Alexandre Delaigue si Stephane Ménia, in cartea Sex, Droguri si Economie, care reia, modificand grafic, titlul unui studiu similar al lui Diane Coyle, aplica sexului si economiei aceleasi notiuni de baza, care sint: cererea si oferta, relatia dintre cost si beneficii, dumpingul si inflatia.

Sigur, la prima vedere nu e nimic nou aici. Economia a jucat intotdeauna un rol intr-un cuplu. In multe culturi, unul sau altul din cei doi trebuie sa plateasca o suma, sau niste servicii, familiei celuilalt. In tarile occidentale, un cuplu casatorit achita mai putine impozite decat daca fiecare din cei doi ar plati separat, ca persoana singura.

Noii economisti calculeaza insa si pretul sexului in cuplu. Ei au dedus ca societatea moderna, impunand un soi de monopol monogam asupra sexului, ii mentine in mod artificial valoarea coborata… dar si calitatea. Cam cum se intampla cu painea, de pilda, care are un pret fix, impus, dar e in general cam fara gust.

Lista acestor noi economisti e lunga. Steven Landsburg estimeaza ca un desfrau planetar, incluzind si calugarii de la Athos, calugaritele Maicii Tereza si sportivele nord-coreene, ar diminua propagarea maladiilor sexuale, inclusiv sida, pentru ca ar introduce pe piata material nou, sanatos si neinfectat. Tim Harford a analizat in acelasi context importanta felatiunii in combaterea acelorasi maladii, ajungand la concluzia ca e o forma de dumping economico-sexual, ineficace in practica pentru ca e subevaluata comercial. De fapt, nici unul din acesti noi economisti nu pare a-l fi citit pe filosoful francez, astazi decedat, Pierre Klossowski, care in cartea sa Moneda Vie, publicata acum vreo patru decenii, propunea, pe un fond de solide analize economice, folosirea universala a femeilor ca moneda de schimb.

Intr-o societate liberala, capitalista, poligama si poliandra, unde oferta ar fi total la liber, iar pretul variabil in functie de disponibilitati si de calitatea reala a serviciilor, relatiile intr-un cuplu – dar si calitatea comerciala a sexului – ar capata o cu totul alta dimensiune. Acolo sa vezi calitate, daca pretul devine corespunzator!… Acei putini, ca mine, care sint un bucatar creativ, ar pleca din start cu o valoare adaugata greu de contrafacut.

 

Economia orgasmului…

In final, putem sa ne mai întrebam si cum își cifrează orgasmul acele cupluri care cred că trăiesc intr-o democrație amoroasă prin note lipite pe frigider cu cît a cheltuit fiecare la cumpărături în respectiva zi… “tu îmi datorezi atâta, sau eu trebuie să-ți înapoiez atâta”… și-acuma hai in pat.

 

————-