Clejani, 1993, photo: Klaus Reimer
—
Cei cu creierul flenduros si identitatea palpitândã care vor sa-i oblige pe tigani sa nu-si mai zica Romi si Roma (ca si cum o limba se poate modifica prin masuri administrative), dupa ce s-au lamurit treptat ca totusi tiganii isi zic, intr-adevar, asa intre ei dintotdeauna, intrucît pe limba lor rom = om, au venit acum cu un alt argument: tiganii o fac dinadins, pentru ca e absurd sa-ti inchipui o populatie umana care se auto-numeste: oameni. „Ce“, zic indignatii, „noi românii ne zicem ‚barbati‘? Sau englezii isi zic ‚men‘?“…
Ei bine, da, pe linga faptul ca au existat populatiii germanice care si-au zis simplu „oameni“ (alamanii – alle Mann), iata cu stau lucrurile cu auto-denumirea de „om“ in lingvistica si antropologie :
In primul rînd, nu a existat niciodata, in nicio limba, un cuvint ”om“ iesit din senin. Denumirile pentru persoana umana au fost din noaptea timpurilor fie eufemistice, fie descriptive.
In lumea iraniana, sub influenta covîrsitoare a religiei zoroastriene, „om“ s-a spus – mard = „muritor“. Asa se zice si astazi, desi Iranul e musulman de 14 secole. „Mard“, muritor, se spune simplu si in armeana, desi ar putea fi vorba de un imprumut din iraniana. „Mard“ s-a extins la popoarele siberiene care au intrat in contact cu iranienii stepelor si care au preluat denumirea telle quelle: populatia care isi zice Mari, sau Mordvinii, etc.
O alta populatie iraniana, pashtunii, precum si slavii, care in timpuri preistorice au fost in contact strans cu stramosii pastunilor, scitii, au pentru „om“ un termen derivat de la cel de „cap“, sau „frunte“: saray in pastuna, derivat de la “sar“, cap… „celovek“ in limbile slave, de la celo = frunte.
In Europa, limbile indo-europene au, cu toatele, de cind exista atestari scrise, un termen derivat din cel de „tarânã“, „lut“, „noroi“ (paralel cu etimologia acceptata a lui „adam“ in limbile semite): in gotica si engleza veche: guma, in irlandeza : duine, in latina homo (inrudit etimologic cu humus, tarana), in lituaniana zmua. Cei patru termeni, got. guma, lat. homo, lit. zmua si irl. duine sint inruditi etimologic si provin din aceeasi radacina, care in latina e humus – humã, lut. Si aici a putut juca un concept religios primitiv, care insa s-a pierdut inainte de timpurile istorice.
In sfarsit, denumirea cea mai banala a unui popor este aceea de a se numi… „oameni“!… Ei se auto-intituleaza astfel in raport cu lumea exterioara. De la ceceni, care isi spun intre ei „nwokhchi“, pina la populatiile central si sud-africane care isi spun Bantu (adica = oameni) pina la tigani, care isi spun roma (= oameni, insa oameni tigani, spre deosebire de toti ceilalti care sint numiti in bloc gadjé), auto-denumirea unui popor prin „oameni“ este una din cele mai banale constatari ale lingvisticii si antropologiei.
Pentru cei scandalizati cã cum adica sa credem ca tiganii isi zic intre ei „oameni“, ajunge așadar sa reamintim nobilul trib germanic al Alamanilor, care nu insemna altceva decit… alle-Mann (noi toti oamenii, ai nostri; de aici fr. allemand).
Si, inca odata, om, homo vine de la humus… Asa incat, nici nu stia Creanga ca vorbea etimologic, atunci cind se numea: „un boţ cu ochi, o bucatã de humã însufleţitã“…
———-
Cf. :
— Rom, Roma, român, românesc – citeva argumente pentru lamurirea conspirationistilor…
Rom, Roma, român, românesc – citeva argumente pentru lamurirea conspirationistilor…
— Mic curs de lingvistică țigănească…
— Dumnezeul tiganilor e Demonul altora…
————
11 Responses to ”O bucatã de humã însufleţitã“ (din nou despre Rom, Roma si țigani)…
cuvântul man/mann/… din limbile germanice de la ce provine? are și el legătură cu țărâna?
*man- a gîndi… radacina prezenta in toate bransele indo-europene.
nu înțeleg: în toate ramurile, adică și în cea romanică?
îmi puteți spune niște cuvinte cu această rădăcină?
singurele cuvinte cu man care-mi vin acum în minte se trag din manus.
In latină e cu vocalism -e-, sub forma men- : mens, sau, prin reduplicare: me-men-to, amineste-ti… reminiscor… ba chiar și mentiri = a minți. In germanica, Mann și Mensch au aceeași radăcină. In sanscrita: manyate: gîndește. In greacă, tot prin reduplicare: mnemo… etc…
aha, mersi mult!
poate fi și latinescul incommensurabilis în această situație?
mă rog, nu acest derivat, ci cuvântul de bază, pe care nu-l cunosc 🙂
ioi, ce bou îs!
doar și minte trebuie să aibă aceeași rădăcină.
și chiar am folosit cuvântul, când spuneam că nu-mi vin în minte asemenea cuvinte 🙂
Aia e de la o radacina mai scurtă: me-, de unde verbul metiri, a masura… Forma mensus, mensio, mensurare sint derivate decundare de la metiri, deci -n- nu e organic.
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/15/o-bucata-de-huma-insufletita-din-nou-despre-rom-roma-s… […]
superbe articolele despre romi!
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/15/o-bucata-de-huma-insufletita-din-nou-despre-rom-roma-s… […]
[…] celor care vor să forțeze țiganii să nu-și mai zică romi între ei, explicând eu acolo că rom este etnonimul lor dintotdeauna. Dar nu poți forța o populație să schimbe felul în care se auto-numește. La argumentul unuia […]