Image

—

Cânt rãutatea femeii lepãdate.

Nu predic, nu, nu împart pomanã…

Rãutatea femeii lepãdate nu știe de pomanã, nu știe de tine și sine…

Rãutatea femeii lepãdate nu cunoaște meșteșuguri,

Brutarii sunt pentru ea o specie stinsã,

Zugrafii din biserici încã nu și-au amestecat culorile….

 

Cânt rãutatea femeii lepãdate care nu ar învârti paradisuri pe zidul bisericii,

care și-ar sugruma desfãtarea,

care și-ar usca pâinea,

și-ar sorbi mãduva din oase.

 

Rãutatea femeii lepãdate nu cunoaște moduri verbale…

Ea vorbește o limba fără timp viitor,

în care condiționalul e pãcat de horcãială.

 

Răutatea femeii lepãdate nu știe de Mantegna,

sau de Ezra Pound, lepãdatei nu-i pasã de Anton și de ispitirile lui.

 

Dincolo de ispitã e rãutatea femeii lepãdate,

patul ei e deşertul Sinaiului,

tufișurile lui ard acolo nevãzute,

fumul lor – semnale necitite.

 

Cânt rãutatea femeii lepãdate.

Nu predic, nu, nu împart pomanã…

 

—-