O stire proasta pentru nationalismul lingvistic, care pune retoric si soporific întrebarea, cum o fåcea acad. Graur: “cînd ne-au fost oare albanezii superiori ca så luåm de la ei termeni de civilizaţie precum vatrå, moş, etc.”? În realitate, vatrå, care existå în românå, albanezå şi în multe limbi slave, ce l-au împrumutat in mod cert de la påstorii semi-nomazi aromâni, este un termen pur albanez, lucru dovedit extrem de simplu prin fonetismul såu actual. Rådåcina termenului a fost identificatå de mult de lingvisti: albanezul vatër, articulat: vatra, nu poate veni decît de la rådãcina *ater( foc): avest. atar, foc, lat. ater, negru, ars, osetå (limbå iranianå din Caucaz) art, foc etc…
Ceea ce este inexplicabil în varianta balcanicå a rådåcinii este proteza consonanticå iniţialå v-. Stim înså cå procedeul de a adåuga un v- protetic initial rådåcinilor unor termeni arhaici moşteniţi care încep cu vocalå este un procedeu propriu limbii albaneze. Sînt afectate în primul rînd multe cuvinte provenite din acel vechi fond lexical pe care putem, provizoriu, så-l botezåm ilir, şi care este limpede indo-european. Ex.: vesh, ureche, de la råd. *aus-, întîlnitå în latinå în aus–cultare, prus. ausins, urechi, lit. ausìs, let. àuss, ureche.
Dar, procedeul a fost aplicat şi unor termeni latini cu vocalå initialå, care, dupa ce au fost imprumutati in proto-albaneza au primit la rîndul lor proteza v-: verbër, orb, cu derivatele verboj, a orbi şi verbërí, orbire; vepër, vepra, operå, creaţie; vorfën= orfan; vadís, a uda. Îl putem adåuga aici şi pe românescul oare, a cårui etimologie acceptatå îl face så provinå din lat. volet, dar care corespunde exact alb. vallë, asa dupå cum operå îi corespunde lui vepër, iar orb lui verbër. Nimic asemånåtor acestei proteze consonantice initiale nu existå în celelalte limbi balcanice si nici in româna. Motiv pentru care vatër, vatra, derivat din ater, nu poate fi decît un termen albanez, împrumutat de limbile vecine: româna, macedoneana, sîrba, etc. Evolutia de la *ater la vatër, vatra nu a putut avea loc decît în albanezå.
—————–
One Response to La vatra limbii… De unde vine cuvîntul “vatrã”?…
/v/ nu-i protetic, ci semivocala *w se transformă în v, la fel cum latina clasică avea *wallum (vallum) împrumutat în proto-germ. *wallaz, *wallą (eng.weall, wall) sau *wīnum (vīnum) împrumutat de uni germanici sub forma wīn.
Dacă dați etimonul ați face bine să-l dați întreg, cu semnele diacritice (macron, accent). Diftongi din vocale lungi se regăsesc și-n celelatle limbi IE (baltice, germanice, celtice, etc.): v.lit.nepuotis ”nepot; nepoată” (PIE *h₂népōt), v.alb.gjuonj ”vânătoare” (*jāgnja), burrnuem ”viril, valoros”, dac.guoleta, coadáma (kοαδάμα „limba apei”, Pokorny „Wassersiedler” – „settled in the water”), let.duobė ”șanț, canal”, lit.šùnobuolas ”mărul câinelui”, dúona ”pâine”, vynuogė ”strugure (strugurele viței)”, úoga ”bacă” (*ṓˀgāˀ), etc.
Nu știu de ce vă imaginați că limba dacilor nu ar fi avut diftongi rezultați din vocale lungi, similar celor albaneze! Deși lexicul acesta este foarte mic, cred că există astfel de cuvinte: vopon ”ploaie mare”, vop ”val de apă”( prob.coradicale cu lit.ùpė/v.prus. apē < *up- ~ ap- sau *uapē ; PIE *āp-), oarță ”râs” (**varʦā, prob. coradical cu ionicul ἄρκηλος m. ‘young panther’, Doric (Cretan) ἄρκαλος ‘bursuc’), vartă (Munt. necaz, belea, bucluc. 2. vrajbă, ceartă, scandal. 3.punct culminant al unei acțiuni), viște ”vârf plat, mică platformă la mare înălțime” cf. top.Visoca/Bisoca (sl.*vysь “height”, înălțime) sau alb.vishtat ”standing crop”.
Paradoxal, diftongii vechi din albaneza primară se monftonghează (urë ”pod”, *warā, udhë ”cale, drum”, top.Salmor-ude?) în timp ce apar alții noi din vocalele lungi (vollë, vallë – „sorb-apple” *āl-).