Foto. Bruxelles, trotuarul din fața casei mele…
——–
„Chéri (sau, culmea odioșeniei: „Iubi”), ai scos gunoiul?”… e fraza care, într-un cuplu, dacă-i repetată in momentele strategice ale serii, devine semnalul morții pasiunii (deși vom fi etern uimiți de cât de mulți din semenii noștri de sex masculin nu ajung niciodată să decripteze corect mesajul).
Frecătorii de podele, prăjitorii de cartofi flasci și de omlete uscate, sau, in cazurile disperate, călcătorii de cămăși date cu sos ar trebui sa știe că drama lor binemeritată se trage de aici: de la insistența nebărbătească de a face prin casă mici munci umilitoare din dorința –contrară instinctului sănătos– de a-i arăta ei că sînteți egali, ceea ce, pe lângă că e doar o minciună contraproductivă, mai și declanșează mode si așteptări nejustificate în capul ei.
E ceea ce a dovedit un studiu recent al Institutului Norvegian de Cercetări în Ştiinte Sociale – Nova, despre “influența nefastă asupra cuplului a impărțirii egale a corvezilor domestice” (Likestilling hjemme, in română “: Egalitatea acasă”, de
Thomas Hansen si Britt Slagsvold, 40 de euro, poate fi comandat aici :
http://nova.no/id/25898.0?language=1. )
Concluzia studiului sună ca o răzbunare definitivă a macho-ismului din toate culturile: faptul că un bărbat se implică sistematic (și nu doar în glumă) in prestarea neromanticelor munci menajere sapă soliditatea cuplului si calitatea afecțiunii (folosită dintotdeauna ca monedă de schimb într-un mariaj).
Altfel zis, cu cât un bărbat se bagă mai mult in rufe si cratițe, cu atât riscul de divorț e mai mare.
Cu cât mai mare? Studiul o cifrează precis: cu un înspăimântător 50% mai mare. Altfel zis: îi faci de mâncare și îi speli chiloții sperând absurd că așa o induioșezi si că ea n-o să te mai lepede, când de fapt tu îi accelerezi chimia disprețului, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă ai lăsa-o la frecatul și spălatul pentru care care a plămădit-o natura.
Asta, desigur, nu înseamnă ca ea minte atunci când zace tolănită, cu Agatha Christie in poală și ochii umezi de recunoștință pentru că tu tai ceapă și cartofi și parcurgi, in același timp, panicat, manualul mașinii de spălat pe care ai declanșat-o fără să știi cum se oprește. Nu, pur și simplu, din vina ta și fără să vrei i-ai dinamitat algoritmul ancestral, pe care ea nici măcar nu-l controlează, dar care determină de fapt atitudinea ei față de viața in cuplu. Modernitatea si egalitatea (mincinoasă prin definiție) au dus la desacralizarea mariajului.
Si pentru ce să fim egali, Dumnezeule? Nimeni nu și-a pus întrebarea sănătoasă de ce o doctrină, cea a comunismului, care s-a dovedit un dezastru istoric, atât socio-economic cât si politic, ar trebui sa funcționeze in construcția primejdios de fragilă care e viața in cuplu.
Eu, de pildă, deși am devenit un bucătar excepțional de când sînt singur, gătesc doar rar si pentru arătări alese, ceea ce s-a dovedit salutar pentru menținerea aurei sociale și a respectului de sine.
Le mulțumesc norvegienilor pentru acest studiu, care, pe deasupra, nici nu poate fi bănuit a fi influențat de cine știe ce complot al Uniunii Europene, al lui Barroso sau al comisăresei Viviane Reding… Norvegia nu e in Uniunea Europeană și nici nu a căutat vreodată să între. A produs un premiu Nobel de literatură filo-nazist (Knut Hamsun) și un asasin in masă (Breivik), dar altminteri e vorba de oameni care nu se joacă cu o anchetă sociologică. Am fost norvegian în multe vieți anterioare.
——–
19 Responses to “Iubi, ai scos gunoiul?” – Sociologia impărțirii nocive a corvezilor domestice…
din ciclul “baietii buni n-are noroc”..
un pui de Narcis !
Amin!
Spus putin altfel: Locuirea la bloc demasculinizează și feminizează bărbatul
Legat de riscul de divort cu 50% mai mare: e posibil ca relatia de cauzalitate sa fie mai complexa: un traditionalist (care pretinde roluri rigide in cuplu) n-ar divorta din principiu (vezi Becali).
Cei care accepta sa spele vase nu se agata de o simpla hirtie cind relatia incepe sa puta.
Haha! Pai normal ca bagi divort pentru ca devii tot mai independent. Mr Istaspe zice bine, este vorba despre oameni care vad o problema si o rezolva: s-a umplut chiuveta – spalam vasele, s-a defectat nevasta – bagam divort. Si ma distreaza cum toata lumea vorbeste despre feminizarea barbatului ca fiind ceva rau. Ca sa nu mai spunem ca menajul este vazut ca o treaba eminamente feminina. WTF? O sa ma simt efeminat in ziua in care nu o sa mai vad vasele pe care le spal in chiuveta din cauza sanilor voluptosi care tocmai mi-au crescut. Si nici nu cred ca mi-ar parea rau, m-as juca cu ei toata ziua 😉
:)… Sa stii ca la ei asa este! Impart toate corvezile si femeile comanda :)… iar ei sunt niste animalute cuminti si ascultatoare. Asa e Norvegia! Rata divortului e foarte mare, de asta unii nici nu se casatoresc, stau impreuna… asa de dragul impartirii corvezilor…nicidecum din cauza iubirii. Mai rar asa ceva pe aici :)! Fac si 3 copii si tot le e frica de casatorie. Sunt tare curioasa de unde ideea studiului… poate incearca sa-i faca pe norvegieni barbati 😀
Cam tarziu domnu’ Alexe, cam tarziu ati devenit bucatar.
“A human being should be able to change a diaper, plan an invasion, butcher a hog, conn a ship, design a building, write a sonnet, balance accounts, build a wall, set a bone, comfort the dying, take orders, give orders, cooperate, act alone, solve equations, analyze a new problem, pitch manure, program a computer, cook a tasty meal, fight efficiently, die gallantly. Specialization is for insects.” ― Robert A. Heinlein – Time Enough for Love (1973). p.248
Faptul ca ati invatat asa tarziu cum se face o lasagna zice multe despre capacitatea dvs de adaptare intr-un mediu ostil. 😛
La multi ani!
Dacă e să fie egalitate, apoi să fie până la capăt, nu doar la împărțirea muncilor domestice. Bărbații să croșeteze și noi să ne uităm la meci, râgâind a bere.
Mai bine singură dar demnă decât să dorm noaptea, eu cu pijamale, el cu cămașă de noapte.
Știi ce cred acum toate femeile care-ți citesc articolul? Că ești misogin.
Concluzie complet iresponsabilă și fără imaginație, bineînțeles.
Andreotti, doar nu vrei sa ma faci sa cred ca femeile nu au umor…
Nu toate au. Pe pariu că multe se vor simți lezate. Dar ce te învăț eu aici…
Ia, poftim! Ce spuneai? Ah, tu gătești rar și DOAR pentru arătări alese, nu eu…
Cam slab “umorul”, sincer, nu va suparati. Ma asteptam la mai mult.
Defectuoasa si nestiintifica analiza de cartier, care ignora factori sociologici si psihologici mai profunzi, si, desigur, eronate concluziile.
Pe principiul “daca e ora 9 si pleaca trenul, atunci trenul porneste pentru ca orologiul bate ora 9”. Dar, desigur, eu sunt femeie si n-am “simtul umorului”. 🙂
Noi suntem facute sa fim masini de spalat, asa e structura femeii, ea nu intelege inaltatoarele cugetari, oricine stie ca femeile “e materialiste, isterice si nu le duce capu”.
Semnat, casatorita de 20 de ani cu un barbat de 10 ori mai putin “intelectual”, dar, se pare, de 10 ori mai inteligent si mai cald, care gateste si imparte sarcinile cu mine.
Si pe care il voi iubi la fel de mult inca 60 de ani de acum incolo, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru toate calitatile si defectele lui.
Asta ca sa introducem putin si perspectiva reala unei femei si sa nu mai bajbaim aiurea printre concepte abstracte, pretinzand cand nu ne iese ca facem glume prea adanci pentru proaste.
Lui Dorel îi uşor să spună: “vreau o tipă deşteaptă şi zdravănă, cu care să pot bea bere şi să ne uităm împreună la meciuri, cu care să merg la pescuit”
Dar o femeie cu capul pe umeri realizează că dacă ea se poartă cu Dorel de parcă ar fi prietenul lui, Gigel, atunci şi Dorel are faţă de ea manierele cu care se adresează unui Gigel, nu unei femei.
Şi atunci ea se înfurie fiindcă Dorel “nu o respectă” şi bagă divorţ 😀
Cam asta spuneam și eu, măi, Katy Bates. Nici Dorel cu Gigel sub același acoperiș dar nici Veta cu Geta. N-ar putea fiecare să-și vadă de treaba lui?
As da Like, da’ mi-i ca vede nevasta-mea…
Ei, e şi aşa, şi invers, şi altminterea… De la caz la caz…
Si americanii au ajuns la aceeasi concluzie:
http://www.nytimes.com/2014/02/09/magazine/does-a-more-equal-marriage-mean-less-sex.html
Cred că trebuie sa îți citesc toate articolele vechi de pe blog, fiindcă in 2013 încă nu te descoperisem. Mi te-a recomandat un (fost si drag) amic virtual în 2014, pe tine și pe a ta ‘roscată’. 🙂
Mă amuz în sinea mea când mai aud câte o fată care se laudă: “vai, dar eu gătesc o săptămână, soțul meu o săptămână, etc” – oameni cu idei fixe pe care nu îi vreau aproape. Și se mai miră când ajung, de nevoie, la psiholog și sunt găsiți cu probleme (e cazul tipei respective).
E frumos când mai suntem surprinse câteodată cu un fel de mâncare, fie el și omletă (dar ingenioasă, cu multă verdeață), și într-adevăr mai avem nevoie din când în când de un braț de bărbat la curățenie/ reparații, dar nu să fie obișnuință și în nici un caz să ni se ordone să facem treabă sau să fim acuzate și jignite dacă nu o facem așa cum ar vrea ei. Teleormănenii au din păcate idei de-astea de Ev Mediu…
Eu ‘funcționez’ mai cu spor dacă mi se aduc mici complimente pentru ce am reușit să fac. 🙂
Ori nu stiu eu sa caut, ori nu mai exista studiul…