Image

Vãzui asearã, la cinema cu popcorn si bere, Gangster Squad, filmul lui Ruben Fleischer (Zombieland), cu Sean Penn, Josh Brolin, Ryan Gosling, alții, si un Nick Nolte greu de recunoscut la cît s-a umflat imbatranind) și mă grăbesc sa polenizez:

Gangster Squad e un colaj, o adunatură voită de clișee à la Tarantino, însă fără insistența forțată a aceluia care se teme ca nu i-am înțeles aluziile, si atunci le ingroașă.

Practic toate scenele din film sint scoase din alte filme negre, intr-o estetică la rîndul ei clișeu, insa clișee placute, cu putine momente de enervare si arătat albul ochilor in întuneric. Clins d’oeil spre Incoruptibilii,  Scarface, China Town, Casino, Heat, Dalia Neagră, LA Confidential… lista e prea lungă. Multe scene sint atât de evident reproduse telles quelles din cutare sau cutare thriller clasic incât ansamblul devine un soi de caleidoscop scăldat in hemoglobină si presarat cu câteva scene comice.

Trama e simplă: gangsterul evreu Micky Cohen (Sean Penn) posedă si terorizează Los Angeles in anii de după al doilea razboi prin metode care il fac pe Al Capone in Chicago sa para un lucrător social. Micky Cohen a existat si e unul din personajele recurente in hipnoticele romane ale lui James Ellroy. Evreul Cohen e vânat, prin metode la fel de banditesti ca ale lui (de aici titlul: Gangster Squad) de către un polițist înspăimântător de rece, cu o față de ciborg asasin (Josh Brolin). E infruntarea dintre doi psihopați, o inovație fata de Heat, unde Pacino politist era dur dar uman in fata de asemenea umanului, desi implacabil, gangster De Niro.

Cărămiduțele narative si vizuale ale filmului sint așadar toate imprumutate: strangerea membrilor echipei de polițiști marginali e ingrijorator de identica cu succesiunea de scene similare de alcătuire a echipei din Incoruptibilii.

Sean Penn in Mickey Cohen e un Tony Montana in Scarface (caracterul monomaniac, dar in plus el e: “a crook from the East”, un evreu, un imigrant est-european, cum ii califica cu dispreț unul din “bunii” din Gangster Squad).

Femeia pierdută, prostituata de lux care trăiește cu Mickey Cohen dar face salturi de crap în pat cu unul din polițiști cu care de altfel fuge e luată de asemenea din LA Confidential.

La fel, asaltul final asupra fortăteței lui Mickey Cohen nu e altceva decât scena finală din Scarface. Sean Penn reușește o metamorfoză convingatoare, insa lui i s-au potrivit întotdeauna rolurile de asasin deranjat mintal, precum soldatul american care siluiește o vietnameza ore întregi intr-un snuff movie al lui Brian De Palma (Casualties of War), sau ca avocatul manipulator si asasin din Carlito’s Way.

Mélange à la Tarantino, așadar, fără latura greoaie a aceluia. Unii nerusinați ar numi asta “post-modern”… Desigur, si biblioteca mea e un spațiu post-modern, precum si orice text ratat pe care il scriu. In privința acestui film, insa, ar putea avea o justificare. Intr-adevăr, putem numi Gangster Squad “postmodern” (cu toate ca asta ne face sa avem in fata ochilor fața buhăită a lui Slavoj Žižek, intrucat, pe lângă estetica minimalistă si argoul sirguincios al gangsterilor interbelici, filmul ne mai oferă si această dulcegărie: ralantiuri nenumărate de-a lungul întregului masacru final.

Cum? Daca bate LA Confidential? Naaaah, n-are cum…
——-