Charlie Hebdo, Wolinski și Scoopette…

Scoopette – prădătorul cu iPad si zîmbet letal…

In jungla neexplorata antropologic a aglutinãrii jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, traieste si vîneazã, cu metode situate dincolo de morala umanã, o specie aparte: cea a ziaristei de tip „scoopette“.

Stim ce e „scoop“, nefasta fixatie asupra gasirii (sau inventarii) unui subiect exclusiv, popularizata iresponsabil de Evelyn Waugh in romanul cu acelasi nume (Scoop), in vreme ce „Scoopette“ e personajul ziaristei obsedate de – mă rog – scoop-uri rapide, intr-o banda desenata azi uitata a asasinatului desenator francez Wolinski. In viata reala insa, „scoopette“ e un prădător implacabil care nu doar cã isi devoreaza nepasator victimele, dar nici nu produce din energia consumata altceva decît irizaţii efemere si fîlfîit nefunctional.

Ziarista „Scoopette“ – creaturã de sex feminin – e un produs recent al evolutiei umane. In societatile arhaice, traditionale, scoopette nu putea exista, pentru ca specia ei nu producea scoopuri, ci lucruri utile supravietuirii. Astazi insa, fiecare publicatie sau post de televiziune trebuie sa aiba o scoopette trimisă in misiune de comando la Bruxelles, loc cu atâta lobbying si cocktailuri glamoroase, teren de predilectie pentru antrenarea acestor mante religioase, „calugarite“ devoratoare al caror singur scop maniac e depistarea „scoop“-ului ce le va propulsa cariera.

Scoopette – mai ales cînd vine din Est – e o creatura foarte primejdioasa; lipsita de orice morala, ea poate flirta cu nonsalanta criminala, gîngurind adorabil o engleza aproximativã dar obtinand interviuri exclusive cu oficialitati de obicei inabordabile, care au crezut ca citesc pe buzele umede de rouă exotică promisiunea unui cast abandon extradiegetic.

Scoopette e letalã pentru ca prezinta aparenta functionalitatii profesionale. Scoopette identifica, de pilda, numele institutiilor europene, dar suplineste cunoasterea functionarii lor printr-un zîmbet carnasier insotit de puf mitologic pe antebrate si pîlpîit virginal din pleoape date cu albastru.

Specimenul cel mai periculos, de o rautate cosmicã, e cel al scoopettei care chiar se crede ziarista. Exemplarele oportuniste, cele care vor doar o avansare rapida, sint mai usor de imblanzit si pot avea chiar reactii umane, previzibile. Cele care sint insa inoculate cu obsesia vocatiei fac ravagii ireparabile.

Cunoscatorii o identifica de la distanta pe scoopette, dupa semne exterioare cum ar fi : jeans strîmţi combinaţi cu pantofi cu toc, unghii sidefii cu dungă albă, sau aroganţă inutilă in comandarea unei cafele la barul subvenționat al Comisiei Europene. Experienta nu le serveste insa cunoscatorilor decit la intarirea platosei personale; dincolo de asta, scoopette va vîna si iţi va devasta rezervaţia naturala pe care ai intretinut-o grijuliu, fara păs pentru dezastrul ecologic lăsat în urma. Daca o prezinti unor oameni, iti va distruge sursele, va trada pactul confidentialitatii si va produce incurcaturi rezolvabile doar prin năimirea mafiei albaneze… ceea ce îi va da ei un nou prilej de scoop, si asa la nesfarsit.

Si, desigur, intoarsa acasa, scoopette iti va deveni şefă, ţie, corespondentului de la Bruxelles… si-ţi va ordona tiranic sa faci interviuri in aceeasi zi cu presedintele Comisiei Europene si cu cel al Federatiei Mondiale de Fotbal spunandu-ti insistent-amenintator ca le poti obţine, asa pe loc. Ea, de pildã, putea!…

——-

Cf. si :

Miros de roșcată amară…

———–